Articulaţia umărului

1.

Articulaţia umărului:
• sternoclaviculară
• acromioclaviculară
• scapulotoracică (O-grilaj toracic)
• glenohumerală
• variabil bursa seroasă sub acromiodeltoidiană

2.

Articulaţia sterno-claviculară
Articulaţia în şa
1. Stern
2. Claviculă
3. Prima coastă
4. Ligamentul
sternoclavicular
anterior
5. Ligamentul
interclavicular
6. Ligamentul
costoclavicular
(romboid)

3.

Articulaţia sterno-claviculară
1. Stern
2. Ligamentul sterno-clavicular
anterior
3. Discul articular
4. Clavicula
5. Prima coasta
6. Ligamentul costo-clavicular
7. Cartilajul primei coaste
sterno-clavicular anterior
sterno-clavicular posterior
inter-clavicular
costo-clavicular sau romboid

4.

5.

Articulaţia sterno-claviculară
Articulaţia în şa:
-3-6° mişcare liberă
- joc clavicular:
45° ridicare
5-10° coborâre
30-50° rotaţie posterioară
15° anteducţie
15° retroducţie
Mişcarea de ridicare a braţului este începută la nivelul
articulaţiei sterno-claviculare şi are loc până la primele
90° ale ridicării braţului.

6.

ARTICULAŢIA
ACROMIOCLAVICULARĂ
Ligamentele acromio-
claviculare superioare
Articulaţie plană
1. Marginea axilară a
omoplatului
2. Acromionul
4. Clavicula
3. Procesul coracoidian
5. Ligamentul trapezoid din
ligamentul coracoclavicular
6. Ligamentul conoid din
ligamentul coracoclavicular
7. Ligamentul acromioclavicular
8. Ligamentul coraco-acromial
9. Labrum glenoidian
10. Capsula articulaţiei scapulohumerală
11. Tendonul muşchiului biceps
brahial

7.

Sindesmoza
coraco-claviculară
Ligamentul coraco-clavicular
ligamentul trapezoid
ligamentul conoid
Articulaţie tip fix
1. Marginea axilară a omoplatului
2. Acromionul
4. Clavicula
3. Procesul coracoidian
5. Ligamentul trapezoid din
ligamentul coracoclavicular
6. Ligamentul conoid din ligamentul
coracoclavicular
7. Ligamentul acromio-clavicular
8. Ligamentul coraco-acromial
9. Labrum glenoidian
10. Capsula articulaţiei scapulohumerală
11. Tendonul muşchiului biceps
brahial

8.

Ligamentele proprii ale scapulei
8. Ligamentul coraco-acromial

9.

Ligamentul coracoidian (transvers superior al omoplatului
trece peste incizura coracoidiană pe care o transformă întrun orificiu pentru nervul suprascapular.)

10.

Mişcările centurii scapulare
În mişcarea de ridicare extremitatea distală a claviculei
se ridică, în timp ce cea sternală coboară. Deplasarea în
sus a claviculei este de 3-6 cm. ceea ce corespunde unui
unghi cu orizontala de 8-10°.
Musculatura care ridicare umărul:
- fascicolul mijlociu din muşchiul trapez
- capătul clavicular din muşchiul sterno-cleido-mastoidian
- muşchiul ridicătorul omoplatului
Factorii limitativi :
- ligamentul costoclavicular - coasta I
- ligamentul sterno-clavicular anterior şi posterior
- ligamentul inter-clavicular

11.

Mişcarea de coborâre se realizează prin deplasarea în jos
a extremităţii distale a claviculei concomitent
constatându-se şi o ridicare a extremităţii proximale.
Clavicula poate coborî cu 2-4 cm. ceea ce corespunde unui
unghi cu orizontala de 3-4°.
Mişcarea este realizată indirect prin tracţiune pe humerus
însoţită de contracţia muşchilor: mare şi mic pectoral,
mare dorsal, subscapular, deltoid.
Mişcarea poate fi realizată şi în sens pasiv când urmează
unei mişcări active de ridicare, prin acţiunea factorilor de
gravitaţionali.
Factorii care pot limita mişcările sunt:
- ligamentul costo-clavicular,
- ligamentul sterno-clavicular anterior.

12.

Mişcarea de proiecţie înainte/înapoi are loc după un ax
anteroposterior. În proiecţia anterioară cu valoare de 24 cm. extremitatea distală se deplasează anterior în timp
ce cea medială se îndreaptă posterior.
Mişcarea este realizată prin participarea muşchilor:
• sterno-cleido-mastoidieni,
• mare dinţat,
• mare şi mic pectoral - dacă braţul participă activ la
mişcare,
• marele dorsal când ia punct fix pe inserţia de origine.

13.

În proiecţia posterioară cu valoare de 2-4 cm
extremitatea distală claviculară se orientează
posterior în timp ce cea sternală alunecă uşor
anterior.
Musculatura cu care se poate realiza mişcarea este
reprezentată de:
-muşchiul trapez,
- sternocleidomastoidian,
-romboid,
-mare dorsal.
Ligamentul sterno-clavicular anterior este factorul care
poate să limiteze mişcările de acest tip.
Distanţa dintre punctul de maximă amplitudine pentru
proiecţia anterioară şi cea posterioară este de 7-10
(12)cm.

14.

Mişcările omoplatului
Mişcarea de ridicare presupune îndepărtarea marginii
vertebrale a omoplatului de apofizele spinoase vertebrale.
Coborârea omoplatului presupune apropierea unghiului
inferior al omoplatului de coloana vertebrală.
Muşchii pentru mişcarea de ridicare a omoplatului sunt:
- fascicolului superior din trapez,
- ridicătorului unghiului omoplatului,
- micului şi marelui romboid.
Muşchii pentru mişcarea de coborâre de la nivelul
omoplatului sunt:
- fascicolului inferior din muşchiul trapez,
- complexului muşchilor romboizi,
- marele dinţat,
- marele dorsal.

15.

Bascularea cu rotaţie este o mişcare în care unghiul
supero-extern al omoplatului se ridică şi se îndreaptă
anterior concomitent cu îndepărtarea unghiului inferior
al omoplatului faţă de linia mediană a coloanei vertebrale.
Amplitudinea de basculare este de 45° pentru unghiul
inferior în plan frontal şi concomitent de 30° în plan
oblic orientat dinăuntru în afară şi dinapoi înainte.
Bascularea în afară se realizează cu 8-10 cm. la unghiul
extern şi cu 5 cm. la unghiul superior şi presupune
participarea muşchiului trapez şi a marelui dinţat.
Bascularea înăuntru are aceleaşi valori la unghiuri fiind
posibilă cu ajutorul muşchilor: ridicător al omoplatului,
mic pectoral, micului şi marelui romboid.

16.

ARTICULAŢIA
SCAPULOHUMERALĂ
Articulaţie sferoidală
1.Osul humerus
2.Capsula articulară
secţionată
3.Cavitatea
articulară
4.Omoplatul
5.Tuberozitatea
supraglenoidiană
6.Acromionul
7.Gâtul chirurgical al
humerusului
8.Tendonul
muşchiului biceps
brahial

17.

ARTICULAŢIA
SCAPULOHUMERALĂ 1. Omoplatul
2. Procesul coracoid
3. Acromionul
4. Marele trohanter
humeral
5. Şanţul bicipital
6. Capsula articulaţiei
scapulo-humerale
7. Sinoviala
intertrohanteriană
8. Ligamentul coracoacromial
9. Tendonul muşchiului
biceps brahial
10. Ligamentul coracohumeral

18.

Ligamente:
ligamentele gleno-humerale superior, mijlociu şi inferior
dispuse pe faţa anterioară a capsulei articulare, pornind de sus
în jos;
ligamentul supragleno-suprahumeral:marginea superioară
a cavităţii glenoidiene la gâtul anatomic;
ligamentul supragleno-prehumeral: marginii superioare a
cavităţii glenoidiene cu baza trohinului;
ligamentul pregleno-subhumeral: marginea anterioară a
cavităţii glenoidiene cu partea inferioară a gâtului
chirurgical;
ligamentul coraco-humeral: are dispoziţie dinspre
anterior spre lateral-extern şi uşor posterior, porneşte de
la procesul coracoid şi ajunge la nivelul marelui trohanter
humeral;
ligamentul humeral transvers care este o bandă fibroasă
ce transformă şanţul intertrohanterian într-un canal.

19.

ARTICULAŢIA
SCAPULOHUMERALĂ
Articulaţie sferoidală
Mobilitatea glenohumerală:
• Flexie 105°-120°
• Extensie 30°-55°
•Abducţie 105°-120°
•Rotaţiile externe sunt dependente de poziţia braţului:
- cu braţul addus 80°
- cu braţul abdus 90°
• Rotaţia internă 70°
Kapandji: până la 90° mişcarea este glenohumerală,
iar între 90°-150° mişcarea este scapulotoracică

20.

Biomecanica
articulaţiei scapulo-humerală
Abducţia este mişcare prin care membrul superior liber
se îndepărtează de corp.
Adducţia este mişcare de sens invers.
Cele două mişcări au loc în plan frontal în jurul axului
antero-posterior ce trece prin porţiunea inferioară a
humerusului.
Abducţia propriu-zisă realizată strict din articulaţia
scapulo-humerală este până când braţul este ridicat la
90° (orizontal) faţă de axul longitudinal al trunchiului.
În această poziţie marele trohanter ajunge până la
partea superioară a cadrului glenoidian.

21.

Pentru continuarea mişcării de abducţie la valori de peste
90° mişcarea poate fi realizată prin:
bascularea lateral-externă a unghiului inferior al
omoplatului cu 60°
concomitent cu rotaţia axială în articulaţia
acromioclaviculară cu 30° şi în cea sterno-costoclaviculară cu încă 30°
hiperlordoza lombară în cazurile de abducţie
concomitentă a braţelor sau înclinarea laterală
controlaterală a coloanei vertebrale din regiunea dorsolombară pentru abducţia unilaterală a membrului superior.

22.

Musculatura abductoare:
- muşchiul supraspinos
- muşchiul deltoid
- lunga porţiune din bicepsul brahial.
Musculatura adductoare:
- în principal subscapular, subspinos, mic şi mare
rotund, mare pectoral, mare dorsal,
- accesori: deltoid, coracobrahial, scurta porţiune a
bicepsului brahial, lunga porţiune din tricepsul brahial.
Ligamentele gleno-humerale inferioare şi superioare
sunt cele care limitează mişcarea de abducţie iar,
ligamentul coracohumeral pe cea de adducţie a
braţului.

23.

Proiecţia înainte (anteducţia, flexia) şi proiecţia înapoi
(retroducţia, extensia) sunt realizate în jurul axei
transversale ce trece prin centrul marelui trohanter şi
prin centrul cavităţii glenoidiene.
Musculatura anteductoare:
- mare pectoral,
- deltoid,
- biceps brahial,
- supraspinos.
Mişcarea de anteducţie este limitată de:
- muşchiului mic rotund,
- muşchiul subspinos,
- ligamentele coraco-humeral, gleno-humeral,
sternocostale,
- tensionarea părţii posterioare din capsula articulare.

24.

Retroducţia activă ajunge la 50-60° iar, prin mişcări
pasive la 80-90°.
În timpul mişcării are loc bascularea capului humeral spre
anterior în primele 20° apoi, are loc bascularea unghiului
inferior al omoplatului spre coloana vertebrală (basculare
medială) concomitent cu intervenţia musculaturii
Musculatura retroductoare:
- fascicolele posterioare ale muşchiului deltoid,
- mare rotund, dorsal, marele pectoral.
Limitarea mişcării de retroducţie este dată de:
- întinderea porţiunii anterioare a capsulei articulare,
- ligamentele scapulo-humerale superior, mijlociu,
inferior, scapulo-toracic
- masa muşchiului subscapular

25.

În mişcarea de rotaţie internă capul humeral alunecă
dinainte spre înapoi pe cavitatea glenoidiană în timp ce cei
doi trohanteri se deplasează înainte şi înăuntru.
Mişcarea de rotaţie internă a braţului mai este asimilată şi
cu noţiunea de pronaţie deoarece poate să se realizeze
concomitent cu pronaţia antebraţului.
Valoarea rotaţiei interne este de 80-90°.
Musculatura pentru rotaţia internă:
- subscapular,
- marele pectoral,
- mare rotund,
- marele dorsal,
- bicepsul brahial.
Factorii limitatori sunt:
tensionarea capsulei din porţiunea posterioară,
masa muşchilor subspinos, mic rotund, triceps brahial.

26.

Rotaţia externă (supinaţie) antrenează o alunecare
dinapoi spre înainte a capului humeral.
Muşchii rotatori externi sunt formaţi din:
- subspinos,
- mic rotund,
- fascicolul posterior din deltoid.
Rotaţia externă este limitată de:
- tensionarea anterioară a capsulei articulare,
- ligamentele scapulo-humerale
- masa marelui pectoral,
- fascicolul anterior din deltoid.

27.

ARTICULAŢIA COTULUI
- humero-ulnara: trochleartroză
- humero-radială: elipsoisă
- radio-ulnară proximală: trohoidă

28.

ARTICULAŢIA COTULUI
1. Epifiza inferioară a humerusului
2. Capsula articulară
3. Epitrohleea humerală
4. Trohleea
5. Capitul humeral
6. Cupuşoara radială
7. Radiusul
8. Apofiza stiloidă radială
9. Cubitusul
10. Ligamentul radio-ulnar distal
11. Membrana interosoasă
12. Coarda oblică Weitbrecht
13. Tendonul muşchiului biceps
brahial
14. Gaura nutritivă

29.

1. Humerusul
2. Cubitusul
3. Tendonul secţionat al
muşchiului biceps brahial
4. Ligamentul colateral
ulnar
5. Ligamentul colateral
radial
6. Ligamentul inelar
7. Ligamentul anterior
8. Capsula articulară
9. Ligamentul Weitbrecht
10. Membrana
interosoasă
11. Orificiul nutritiv

30.

1. Humerus
2. Epitrohlee
3. Epicondilul lateral
4. Olecran
5. Capsula articulară
6. Ligamentul colateral cubital
7. Ligamentul colateral radial
8. Fosa olecraniană humerală
Ligamentul posterior este format din
fibre:
humero-humerale dispuse în punte
între marginele medială şi laterală a
cavităţii olecraniene;
humero-olecraniene ce unesc marginea
cavităţii olecraniene cu marginea
olecranului

31.

Ligamentul colateral cubital (ulnar):
fascicul anterior – humero-coronoidian - care uneşte epitrohleea
cu marginea internă a apofizei coronoide
fasciculul posterior - ligamentul Bardinet humero-olecranian ce
uneşte epitrohleea cu marginea internă a olecranului. Dintre cele
două fascicule porneşte de pe epitrohlee oblic în jos, în afară banda
oblică
fascicul mijlociu - ligamentul Poirier-

32.

Ligamentul colateral radial este un ligament puternic
care porneşte de la epicondilul lateral humeral şi se
împarte în două fascicule divergente: unul anterior şi
altul posterior ambele orientate spre capul radial.
Fibrele acestui ligament au raporturi intime cu cele ale
ligamentului inelar radial.

33.

Ligamentul anterior este subţire şi
are originea în apropierea fosei
coronoide şi se dirijează prin trei
fascicule:
superficial
spre
ligamentul
orbicular, inelar;
mijlociu vertical spre apofiza
coronoidiană;
transvers
perpendicular
pe
primele două.
Ligamentul inelar uneşte marginea
anterioară cu cea posterioară a
incizurii radiale menţinând astfel un
contact permanent între cele două
oase.

34.

ARTICULAŢIA
RADIO-CUBITALĂ
SUPERIOARA
Articulaţie de tip trohoid
1. Vârful olecranului
2. Foseta coronoidă
3. Apofiza coronoidă
4. Cupuşoara radială
5. Tuberozitatea bicipitală
6. Cubitusul
7. Ligamentul pătrat
8. Ligamentul inelar secţionat

35.

Ligamentul inelar o formaţiune
fibroasă care porneşte de la
extremitatea anterioară a incizurii
radiale, rulează spre posterior prin
lateral extern faţă de capul radial.
Este mai puţin vizibil fiind acoperit
în cea mai mare parte de porţiunea
lateral externă a ligamentului
colateral radial al cotului.
Ligamentul pătrat este sub
forma unei benzi fibroase, pătrate
între marginea inferioară a micii
cavităţi sigmoidiene cubitale până la
faţa internă a colului radial. În
poziţie intermediară a antebraţului
ligamentul este destins în timp ce în
timpul supinaţiei sau a pronaţiei
ligamentul se tensionează limitând
mişcările.

36.

Articulaţia humero-radială
şi humero-cubitală
Mişcarea de flexie-extensie se realizează după o axă
aproximativ transversală ce trece prin mijlocul trohleei şi a
capitului.
Axul este orientat din afară înăuntru, dinainte înapoi, de sus
în jos unind epitrohleea cu condilul lateral extern.
Cubitusul este principalul pivot după care are loc mişcarea
de flexie - extensie.
Radiusul nu realizează decât o mişcare de însoţire.
În mişcarea de flexie cubitusul realizează concomitent şi o
uşoară supinaţie în timp ce în extensie suferă o uşoară
pronaţie.

37.

Musculatura flexoare este alcătuită din:
- muşchiul biceps brahial: în special pentru flexia cu
antebraţul în pronaţie,
- muşchiul brahial anterior;
- muşchiul brahioradialis în special pentru flexia cu
antebraţul în supinaţie;
- muşchii epitrohleeni: rotund pronator, mare şi mic
palmar, cubital anterior, flexor comun superficial şi
profund al degetelor de la 2 la 5, flexor propriu al
policelui.
Limitarea mişcării se realizează prin:
- tensionarea posterioare a capsulei articulare a cotului,
- întinderea inserţiei terminală a muşchiului triceps brahial,
- pătrunderea apofizei coronoide cubitale în fosa coronoidiană
humerală,
- prezenţa ligamentului colateral ulnar.

38.

Extensia este mişcarea de îndepărtare a celor două feţe
anterioare ale braţului şi antebraţului una faţă de alta,
ajungând ca braţul şi antebraţul să fie unul în prelungirea
celuilalt.
În extensia totală axa longitudinală a antebraţului
formează cu cea a braţului un unghi cu deschiderea în afară
de 170° tot ca urmare a constituţiei anatomice a trohleei.
Musculatura extensoare:
- tricepsul brahial, în principal,
- secundar: de muşchiul anconeu şi de musculatura
epicondiliană: extensor comun al degetelor, extensor propriu
al degetului mic, cubitalul posterior, al doilea radial extern.
În afara musculaturii care intervine în producerea
mişcării un rol important îl are şi factorul gravitaţional.

39.

Factorii care pot limita mişcarea de extensie sunt:
- pătrunderea olecranului în fosa cu aceeaşi denumire,
- tensionarea ligamentelor şi a capsulei articulare în
porţiunea anterioară,
- masa musculară din loja anterioară a antebraţului,
- fasciculul anterior din ligamentul colateral cubital.

40.

1. Epifiza inferioară a humerusului
2. Capsula articulară
3. Epitrohleea humerală
4. Trohleea
5. Capitul humeral
6. Cupuşoara radială
7. Radiusul
8. Apofiza stiloidă radială
9. Cubitusul
10. Ligamentul radio-ulnar distal
11. Membrana interosoasă sindesmoză
12. Coarda oblică Weitbrecht
13. Tendonul muşchiului biceps brahial
14. Gaura nutritivă
Articulaţia radio-cubitală inferioară:
trohoidă

41.

Articulaţia radio-cubitală mijlocie
Membrana interosoasa
Ligamentul oblic sau ligamentul rotund
(coarda oblică) este un mic fascicul cu
direcţie oblică ce porneşte de la
procesul coronoid cubital şi se dirijează
în jos oblic până la tuberozitatea radială.
Dispoziţia fibrelor din ligament este de
sens invers celor din membrana
interosoasă.
Articulaţia radio-cubitală inferioară:
•ligamentul anterior: se inseră de la
marginea anterioară a cavităţii mici
sigmoidiene radiale la capul cubital,
•ligamentul radio-ulnar posterior care
solidarizează posterior cele 2 oase ale
antebraţului.

42.

Biomecanica articulaţiilor radio-cubitale
Mişcările din articulaţia cotului sunt de pronaţiesupinaţie executate în axul longitudinal al antebraţului.
În timpul pronaţiei are loc încrucişarea anterioară între
radius şi cubitus astfel încât radiusul să ajungă median.
Mişcarea este posibilă şi datorită relaxării fibrelor din
membrana interosoasă.
Concomitent cu mişcările radiusului şi cubitusului au loc
şi mişcări ale humerusului care suferă o uşoară mişcare
de rotaţie externă.

43.

Musculatura pronatoare:
- în principal: rotundul pronator care acţionează la
începutul mişcării de pronaţie,
- accesori:
muşchiul primul radial extern,
mare palmar,
brahioradialis (când antebraţul se află în supinaţie
maximă şi se realizează pronaţia până la poziţia
intermediară),
anconeu.

44.

Factorii limitatori ai pronaţiei:
- tonusul muşchilor supinatori,
- punerea în tensiune a ţesuturilor moi,
- tensionarea ligamentului pătrat,
- tensionarea fasciculului posterior din ligamentul
triunghiular,
- interpunerea între radius şi cubitus a musculaturii
flexoare profunde.

45.

Mişcarea de supinaţie este mişcarea prin care are loc
orientarea palmei spre în afară.
Concomitent cu supinaţia antebraţului are loc şi o
rotaţie externă a humerusului.
Spre deosebire de pronaţie care poate fi compensată
parţial de mişcarea umărului, supinaţia nu poate fi
înlocuită prin alte tipuri de mişcări.

46.

Musculatura supinatoare
- scurt supinator cu acţionează cu forţă maximă
când antebraţul este în extensie faţă de braţ,
brahioradialis,
- extensor propriu al indexului,
- biceps brahial care acţionează în principal când
între antebraţ şi braţ există un unghi de 90°,
- lung extensor al policelui.

47.

Factorii care limitează supinaţia:
- tonusul musculaturii pronatoare,
- tensionarea părţilor moi,
- tensionarea părţii anterioare a ligamentului pătrat,
- tensionarea fasciculului anterior al ligamentului triunghiular,
- tensionarea coardei oblice.

48.

Amplitudinea dintre supinaţia maximă şi pronaţia maximă
este de 180°.
Există variaţii de amplitudine ce privesc sexul, vârsta,
tipul de activitate.
Valorile superioare se înregistrează la copii şi femei.
Prin progresia în vârstă se reduc şi valorile de
amplitudinea (la peste 60 ani la bărbaţi pot fi înregistrate
valori de până la 105°.
Mişcările de pronaţie-supinaţie pot atinge valori de
aproximativ 360° atunci când la mişcările din articulaţia
radio-cubitală se asociază mişcări în articulaţia scapulohumerală de rotaţie internă (150°) şi externă (30°).

49.

Articulaţiile mâinii:
- radio-carpiană: elipsoidală
- intercarpiene: rândul I şi II: plane
- carpometacarpiene: police: şa,
celelalte degete: plane
- intermetacarpiene: plane – pentru MII, MIII, MIV, MV

50.

51.

Articulaţiile mâinii - anterior
1. Cubitus
2. Radius
3. Scafoidul
4. Semilunarul
5. Pisiformul
6. Osul cu cârlig
7. Trapezul
8. Osul mare
9. Metacarpiene
10. Ligamentul radio-carpian
palmar
11. Ligamentul piso-hamat
12. Ligamentul transversal al
carpului (secţionat)

52.

Mijloacele de întărire ale capsulei articulare
sunt reprezentate de ligamentele:
• colateral radial al carpului: apofiza
stiloidă radială la faţa antero-laterală a
scafoidului; se pot desprinde fibre care se
direcţionează spre trapez şi ligamentul
inelar al carpului;
• colateral ulnar al carpului: apofizei
stiloide cubitale dirijându-se spre piramidal,
piziform şi prin câteva fibre ajunge la
ligamentul inelar ala carpului;
•anterior este format din 2 fascicule:
- unul radiocarpian, lung
- altul cubito-carpian, scurt
• dorsal mai puţin puternic decât cel anterior
se inseră în partea superioară pe marginea
posterioară a feţei articulare radiale, iar
inferior pe semilunar, piramidal.

53.

1. Cubitusul
2. Radiusul
3. Scafoidul
4. Trapezul
5. Trapezoidul
6. Osul capitat
7. Osul cu cârlig
8. Piramidalul
9. Semilunarul
10. Ligament dorsal
11. Ligamentul radio-cubital
posterior
12. Ligamentul cubital
posterior
13. Membrana interosoasă

54.

ARTICULAŢIILE INTERCARPIENE
Cele 8 oase carpiene aşezate pe două rânduri
determină formarea următoarelor articulaţii:
1. articulaţiile proximale ale primului rând de oase
carpiene,
2. articulaţiile distale ale celui de al doilea rând de
oase carpiene,
3. articulaţii între oasele carpiene între ele
(articulaţiile mediocarpiene).

55.

1. Articulaţiile
proximale ale primului rând de oase carpiene
1. palmare, în număr de două, unesc
articulaţiile scafoid-semilunar, respectiv
semilunar-piramidal şi sunt plasate sub
ligamentele anterioare ale articulaţiei
radiocarpiene;
2. dorsale, tot în număr de două, sunt
plasate transversal peste scafoid,
semilunar, piramidal unindu-le între ele;
3. interosoase sunt aşezate între scafoidsemilunar, semilunar-piramidal;
4. proprii: ligamentul pizo-hamat ce se
întinde de la piziform la cârligul osului
hamat;
5. pizo-metacarpian ce uneşte piziformul
cu baza mecarpianului V

56.

2. Articulaţiile distale ale celui de al doilea rând
de oase carpiene
Ligamentele care întăresc capsula articulară sunt:
• 3 ligamente dorsale dispuse pe faţa posterioară,
realizează unirea a câte 2 oase între ele: trapeztrapezoid, trapezoid-osul mare, osul mare- osul cu cârlig;
• 3 ligamente palmare dispuse pe faţa anterioară şi cu
dispoziţie asemănătoare cu cea a ligamentelor
anterioare,
• 2 ligamente interosoase plasate unul pe faţa lateral
externă a osului mare spre osul trapezoid şi altul pe faţa
internă a osului mare spre osul cu cârlig

57.

3. Articulaţia mediocarpiană
Ligamentele care participă la menţinerea poziţiei
oaselor sunt dispuse anterior, posterior, lateral-extern,
lateral-intern:
1. palmar sau radial al carpului în formă de "V" uneşte
osul mare cu scafoidul ( extern) şi piramidalul (intern),
2. dorsal mai slab dezvoltat se dispune de la piramidal la
scafoid (un fascicul), trapez şi trapezoid (al doilea
fascicul),
3. lateral extern se găseşte între scafoid şi trapez,
4. lateral intern solidarizează piramidalul de osul cu
cârlig.

58.

ARTICULAŢIILE CARPO-METACARPIENE
1.4 carpometacarpiene palmare
- unul este dispus între trapez şi metacarpianul III,
- celelalte trei de la capitat la bazele metacarpienelor
II, III, IV);
2. ligamentele carpometacarpiene dorsale unesc:
• trapezul cu metacarpianul II,
• trapezoidul cu metacarpianul III,
• capitatul cu metacarpianul III,
• osul hamat cu metacarpienele IV şi V.

59.

ARTICULAŢIILE INTERMETACARPIENE II-V
Capsulele articulare sunt întărite de ligamentele metacarpiene:
interosoase,
•dorsale,
•palmare.

60.

Articulaţiile metacarpo-falangiene
Capsulele articulare sunt laxe şi întărite de ligamente:
1.colaterale câte 2 pentru fiecare deget, inserate pe
feţele colaterale ale capetelor carpienelor şi pe baza
falangelor proximale;
2.transvers profund care se întinde de la metacarpianul
II la V pe faţa anterioară a capului metacarpienelor
inserându-se la baza falangelor proximale.

61.

Articulaţiile interfalangiene
Policele prezintă numai două falange în timp ce celelalte
patru degete au câte trei falange.
Articulaţiile dintre falangele unui deget se realizează
între bazele şi capetele falangelor.
Fiecare capsulă articulară în parte este întărită de câte
două ligamente colaterale şi palmare.

62.

În articulaţia radiocarpiană mişcările care se pot realiza
sunt de:
flexie-extensie,
abducţie-adducţie,
circumducţie.
Pentru a fi posibile aceste mişcări este necesară şi
participarea articulaţiilor mediocarpiană şi intercarpiană,
în aşa fel încât în flexie
oasele din rândul distal să alunece pe cel proximal iar
acesta pe antebraţ.
Între oasele carpului se realizează mişcări de amplitudine
redusă, dar care prin sumare să permită o mare
diversitate, variabilitate.

63.

Axul flexiei-extensiei trece este transversal:
• pentru rândul proximal carpian prin apofizele stiloide
• pentru rândul distal prin capul osului mare.
Mişcarea are loc simultan în jurul celor două axe.
Rândul proximal participă în special la flexie în timp ce
cel distal în special la extensie.

64.

Mişcarea de flexia este realizată cu muşchii:
- flexori ai carpului şi degetelor, în principal,
- auxiliar, cu lungul abductor al policelui
-
Flexia este limitată:
de ligamentul radiocarpian posterior
de tendoanele musculaturii extensoare

65.

Extensia este efectuată cu muşchii extensori ai
carpului şi ai degetelor.
Mişcarea de extensie este limitată de ligamentul
radiocarpian anterior şi de tendoanele musculaturii
flexoare.

66.

Abducţia-adducţia au loc în articulaţia radiocarpiană şi în
cea mediocarpiană după un ax sagital care trece prin
centrul osului capitat.
În abducţie: scafoidul se deplasează medial,
- piramidalul va aluneca în jos;
- mişcarea este limitată de ligamentul colateral ulnar al
carpului
-mişcarea implică intrarea în acţiune a musculaturii
flexoare şi extensoare radială a carpului. .
În adducţie mişcarea limitarea fiind realizată de
ligamentul colateral radial al carpului şi de apofiza stiloidă
radială.
Mişcarea presupune contracţia concomitentă a flexorului
şi extensorului ulnar al carpului

67.

Datorită amplitudinii mai mari a mişcării de flexie
comparativ cu cea de extensie mişcarea de
circumducţie descrie o traiectorie circulară.

68.

În articulaţiile carpometacarpiene se realizează mişcări
de alunecare care sunt mai ample la ultimele două
metacarpiene.
Articulaţia carpometacarpiană a policelui este o
diartroză biaxială de tip articulaţie în şa. Spre deosebire
de celelalte degete, policele execută mişcări mai ample şi
mai variate.
Abducţia şi adducţia sunt realizate în jurul unui ax
sagital care trece prin baza metacarpianului I. Planul
acestui ax ca şi al celuia de flexie-extensie, face un
unghi de 45° cu planul frontal ceea ce explică de ce
mişcările policelui nu se produc în plan frontal sau
sagital, ci într-un plan oblic, fapt semnificativ în
realizarea prehensiunii.

69.

Flexia-extensia se realizează în jurul unui ax
transversal care trece prin trapez.
Din combinarea mişcării rezultă posibilitatea ca policele
să fie poziţionat divers.
Mişcarea complexă pe care o execută policele în
prehensiune este denumită opozabilitate fiind posibilă
datorită suprafeţelor articulare în şa precum şi laxităţii
capsulei articulare.
Deplasarea policelui în opozabilitate este posibilă prin
participarea muşchilor: adductor al policelui, opozant,
lung şi scurt flexor al policelui.

70.

Articulaţiile metacarpofalangiene sunt de tip condilian
permiţând mişcări de flexie-extensie, răsfirareaapropierea degetelor. Flexia-extensia sunt realizate în
jurul axului transversal care trece prin capetele
metacarpienelor.
Flexia falangei proximale pe metacarpianul corespunzător
este mai amplă faţă de extensie şi este realizată cu
ajutorul musculaturii flexoare a degetelor, a lombricalilor
şi a interosoşilor.
Răsfirarea-apropierea degetelor se produce într-un ax
sagital care trece prin capul metacarpienelor.
Degetele sunt depărtate de axul mâinii care trece prin
medius de muşchii interosoşi; apropierea este realizată pe
seama musculaturii interosoşilor palmari.

71.

Articulaţiile interfalangiene sunt trohleartroze la nivelul
cărora se execută mişcări de flexie-extensie în jurul unui
ax transversal care trece prin trohleea falangelor.
Flexia falangei mijlocii este mai amplă comparativ cu cea
distală.
Flexia este de amplitudine mai mare faţă de extensie
fiind realizată prin contracţia musculaturii flexoare a
degetelor (muşchiul flexor comun profund al degetelor).
Extensia este realizată pe seama musculaturii
interosoşilor şi lombricalilor.

72.

Unitatea fixă formată din rândul distal carpian,
metacarpienele II şi III şi ligamentele
carpometacarpiene, care formează un jgheab prin care
alunecă tendoanele flexorilor.
Musculatura flexoare-extensoare este stabilizatoarea
acestei piese.
Piesa cea mai mobilă este alcătuită din trapez,
metacarpianul I şi falangele policelui. Mişcările policelui se
realizează în toate articulaţiile care leagă aceste oase,
asigurând ca valoarea policelui în presiune să fie de 50%.
Piesa de mică mobilitate corespunde degetelor IV, V
şi ultimelor două metacarpiene. Prin adaptarea muşchilor
intriseci şi hipotenari acest segment are un rol în
formarea prehensiunii, în mularea mâinii în prehensiunea
sferică şi în cea cilindrică.

73.

Piesa mobilă independentă a indexului, cu mobilitate în
toate direcţiile este singura capabilă de circumducţie în
articulaţia metacarpo-falangiană.
Are un rol important în mişcările de fineţe.

74.

Fiecare dintre degetele de la membrele superioare are
contribuţia sa în funcţionalitatea mâinii.
Policele este cel mai important: circa 60% din
funcţionalitatea mâinii este asigurată de către acesta
fapt demonstrat în cazurile în care acesta a fost
amputat.
Indexul este unul dintre principalii stabilizatori ai
prehensiunii fiind în acelaşi timp şi degetul direcţional
al apucării obiectelor. Indexul are cea mai mare
sensibilitate mai ales pe marginea laterală a falangei
distale.

75.

Mediusul este implicat în prehensiune mai ales dacă
este situaţia unor obiecte cu greutate mare sau în
situaţiile în care se schimbă punctul de sprijin (poziţia
de atârnat). Acest aspect este datorat situării pe care
o are, mai aproape de linia mediană.
Inelarul este adjuvant al mediusului în actele motorii şi
al indexului în situaţia sensibilităţii senzitive. Tot odată
posedă cea mai mare sensibilitate la proprioceptori.
Auricularul participă la mişcările de prehensiune, este
adjuvant al indexului în direcţionarea obiectelor
apucate.