Miologie generală

1. Miologie Generală

Catedra Anatomia Omului
Angela Babuci

2. Planul prelegerii

1. Muşchiul ca organ. Structura muşchiului.
2. Clasificarea muşchilor.
3. Elementele auxiliare ale muşchilor.
4. Travaliul muscular.
5. Dezvoltarea muşchilor.
6. Variante şi anomalii de dezvoltare ale muşchilor.
7. Particularităţi de vîrstă ale muşchilor.

3. Muşchiul ca organ

Corpul uman conţine cca
639 muşchi, dintre care
317 sunt perechi şi 5
impari.
Aceşti muşchi sunt
formaţi din aproximativ
250 milioane de fibre
musculare.

4. Structura muşchiului

Fiecare muşchi scheletic
este constituit din fibre
musculare striate, ţesut
conjunctiv, vase, nervi şi
formaţiuni receptoare.

5. Structura Muşchiului

După compoziţie, culoare
şi proprietăţi funcţionale
distingem fibre musculare
roşii şi albe.
Aproximativ 15% din
masa muşchiului este
reprezentată de ţesut
conjunctiv, vase şi nervi.

6. Structura muşchiului

Unitatea
morfofuncţională a
muşchilor scheletici
este fibra musculară
striată (posedă un
înalt grad de
contractibilitate).

7.

1.
2.
3.
Fiecare fibră musculară
constă din miofibrile,
numărul cărora variază
de la 400–2000.
Fibrele musculare se
grupează în fascicule
musculare, de ordine
crescînde:
Fascicule primare
Fascicule secundare
Fascicule terţiare

8.

Ţesutul conjunctiv,
care uneşte fibrele
musculare în cadrul
unui fascicul se
numeşte endomisiu.
Endomisiul serveşte
pentru pătrunderea în
muşchi a vaselor şi a
fibrelor nervoase.

9.

Fasciculele musculare
care formează corpul
muşchiului sau venterul
muscular sunt separate
între ele prin perimisiu
(intern).
La exterior muşchiul este
acoperit de epimisiu
(perimisiu extern).
Epimisiul continuă pe
tendon sub denumirea de
peritendineum.

10.

1.
2.
Fiecare muşchi prezintă
porţiunea activă sau
corpul muşchiului şi
porţiunea pasivă sau
tendonul.
Muşchiul are două
capete:
Capătul proximal –
punctul fix.
Capătul distal – punctul
mobil.

11. Neuronul motor, axonul şi ramificaţiile sale, care inervează fibrele musculare, constituie unitatea neuromotorie, numită mion.

12. Clasificarea muşchilor

Muşchi autohtoni
În dependenţă
de dezvoltare
Muşchi truncopetali
Muşchi truncofugali

13. Clasificarea muşchilor

Clasificar
ea
muşchilo
M
ruşchi autohtoni
(mm. profunzi ai
spatelui, intercostali
externi şi interni,
transvers al
toracelui,
subcostali).

14. Clasificarea muşchilor

Clasificare
a
Muşchi truncopetali
muşchilor
( m. pectoral mare şi
mic, marele dorsal,
psoas mare).

15. Muşchi truncofugali (m. trapez, mm. romboizi, dinţat anterior, subclavicular, sternocleidomastoidian)

16. Clasificarea muşchilor după criteriul topografic

17. În dependenţă de formă

Lungi
Scurţi
Laţi
Orbiculari
Triunghiulari
Pătraţi
Piramidali
Seraţi
Romboizi
Bicipitali
Tricipitali
Quadricipitali
Biventeri

18.

19.

20. După modul de grupare a fasciculelor musculare

Unipenaţi
Bipenaţi
Multipenaţi
Fusiformi
Oblici
Transversali
Drepţi
Circulari
Radiari
Spiralaţi

21.

22.

23. Din punct de vedere funcţional

Sinergişti
Antagonişti
Flexori
Extensori
Pronatori
Supinatori
Abductori
Adductori
Levatori
Depresori
Rotatori
Constrictori

24. După numărul articulaţiilor peste care trec

După
numărul
articulaţiilor
peste
care
a)
Non-articulari
trec
b)
Uniarticulari
c)
d)
Biarticulari
Multiarticulari

25. Legităţile distribuirii muşchilor scheletici

Legităţile distribuirii
muşchilor
Sunt de provenienţă scheletici
segmentară şi la nivelul
trunchiului sunt aranjaţi
segmentar.
Prezintă simetrie bilaterală.
Fasciculele musculare sunt
orientate perpendicular faţă de
axele articulaţiilor.
Muşchii sunt aranjaţi pe
distanţă cea mai mică dintre
punctele de origine şi inserţie.

26. Elementele auxiliare ale muşchilor

Elementele auxiliare ale
Fasciile
muşchilor
Retinaculele
Canalele fibroase şi osteofibroase
Tecile sinoviale
Bursele sinoviale
Trohleele musculare
Oasele sesamoide

27. Fasciile sunt membrane conjunctive, fibroase dense, care acoperă muşchiul la exterior

28. Funcţiile fasciilor

Fasciile separă muşchii unul de
altul, asigurînd contracţia lor
separată.
Separă grupurile de muşchi unul
de altul şi trimit în profunzime
septuri intermusculare, care se
fixează pe oase.
Sporesc rezistenţa laterală şi nu
permit deplasările laterale ale
muşchiului în timpul contracţiei.

29. Funcţiile fasciilor

Datorită conexiunilor nodulilor
fasciali cu periostul oaselor,
fasciile îndeplinesc rolul de
suport şi contribuie la tracţiunile
musculare.
Nodulii fasciali sunt formaţiunile
ce se formează la unirea şi
încrucişarea fasciilor pe oase
sau pe crestele osoase.

30. Funcţiile fasciilor

Fasciile reprezintă surse de inervaţie şi
vascularizare ale muşchilor.
Au rol important în efectuarea anesteziei locale.
Tecile fasciale ale muşchilor şi fasciculele
neurovasculare servesc ca repere în timpul
intervenţiilor chirurgicale.
Fasciile localizează procesele inflamatorii şi
sîngele în caz de hemoragii.
Asigură circulaţia sîngelui venos şi a limfei spre
inimă.
Datorită fasciilor se menţine lumenul unor vene.
Lezarea fasciei provoacă prolabarea muşchiului în
locul lezat şi formarea unei hernii musculare.

31. Retinaculele

Retinaculele reprezintă
îngroşări ale fasciilor în
porţiunile distale ale
membrelor şi sunt situate în
regiunea acelor articulaţii,
unde muşchii şi tendoanele
musculare îşi schimbă direcţia.
Retinaculele se fixează pe
proeminenţele osoase, formînd
canale fibroase şi
osteofibroase.

32. Tecile fibroase şi osteofibroase sunt formaţiuni conjunctiv fibroase de formă circulară, care se fixează pe marginile şanţurilor osoase, prin care trec tendoanele.

a) secţiune transversală
b) secţiune longitudinală
1. stratul fibros – acoperă pereţii
canalelor osteofibroase.
2. stratul sinovial – acoperă
tendonul şi prezintă 2 lamele:
viscerală
parietală
3. tendonul
4. cavitatea sinovială – conţine
un lichid ce facilitează glisarea
muşchiului.
5. mezotendonul – serveşte
pentru trecerea vaselor şi nervilor.
a)
b)

33. Bursele sinoviale

a)
b)
c)
d)
Bursele sinoviale sunt
localizate mai frecvent în
regiunea de inserţie a muşchilor
şi conţin o cantitate mică de
lichid sinovial.
Bursele sinoviale se împart în:
burse subcutanate
burse subfasciale
burse subtendinoase
burse submusculare
Unele burse comunică cu
cavitatea articulară.
Rolul funcţional al burselor
sinoviale este acelaşi ca şi al
canalelor osteofibroase.

34.

În locurile unde tendonul
muşchiului îşi schimbă direcţia,
se formează trohleele
musculare sau scripeţii
musculari.
Oasele sesamoide servesc
drept scripete peste care trece
tendonul. Ele măresc unghiul
de fixare al tendonului pe os,
contribuind la creşterea forţei
musculare.

35. Pîrghie de echilibru

A (punctul de sprijin)
B (punctul de rezistenţă)
C (punctul de aplicare a
forţei)
B-A (braţul rezistenţei)
A-C (braţul aplicării forţei)

36. Pîrghie de forţă

A (punctul de sprijin)
B (punctul de rezistenţă)
C (punctul de aplicare a
forţei)
A-B (braţul rezistenţei)
B-C (braţul aplicării forţei)

37. Pîrghie de viteză

A (punctul de sprijin)
C (punctul de aplicare a
forţei)
B (punctul de rezistenţă)
A-C (braţul aplicării forţei)
C-B (braţul rezistenţei)

38. Dezvoltarea muşchilor

a)
b)
c)
Sistemul muscular se dezvoltă din
cele trei primordii ale
mezodermului:
mezodermul paraxial, segmentat
în somite, din care derivă
miotomii, ce dau naştere
muşchilor scheletici ai trunchiului,
gîtului şi parţial celor ai
membrelor. Tot din miotomi apar
muşchii extrinseci ai globului
ocular, muşchii limbii, diafragma şi
muşchii diafragmei pelviene.
mezodermul intermediar.
mezodermul lateral
nesegmentat, din care se
formează somato- şi
splanhnopleura (visceropleura).

39. Prin diviziunea somitelor în 3 porţiuni are loc formarea:

Sclerotomului
Miotomului
Dermatomului
După migrarea celulelor sclerotomului, din care derivă coloana
vertebrală, din porţiunea dorsomedială a somitei se formează
miotomul.
Mioblaştii (celulele miotomului) se alungesc şi se trasformă în celule
musculare striate.

40. Dezvoltarea muşchilor La 5 săptămîni embrionul uman prezintă cca 35-40 somite.

I – miotomii preauriculari, din care
se dezvoltă muşchii globului
ocular
II – miotomii occipitali (nucali)
III – miotomii cervicali 8 perechi
IV – miotomii toracici 12 perechi
V – miotomii lombari 5 perechi
VI – miotomii sacrali 5 perechi
VII – miotomii coccigieni 4-5
perechi

41. Proliferarea miotomilor

a)
b)
Miotomii proliferează
în direcţie ventrală şi
se împart în 2
porţiuni:
porţiunea dorsală –
epimer
porţiunea ventrală –
hipomer

42.

În fiecare miotom (miomer)
pătrund ramurile nervului
spinal omonim (neuromer).
Fiecare nerv spinal se
împarte în:
ramura dorsală –
inervează musculatura
epimerului.
ramura ventrală –
inervează musculatura
hipomerului.
a)
b)
NB: Toţi muşchii proveniţi
din unul şi acelaşi miotom
sunt inervaţi de unul şi
acelaşi nerv spinal.

43. Variante şi anomalii musculare

Variantele şi anomaliile musculare se
întîlnesc din cauza retenţiei în
dezvoltare a unuia din procesele
generale.

44.

Malformaţii severe sunt aplaziile musculare –
absenţa uni- sau bilaterală a muşchilor.
Pot lipsi sau pot fi prezente capete suplimentare ale
unor muşchi.
Mai frecvente sunt variantele ce ţin de muşchiul
pectoral mare, biceps brahial, triceps brahial,
deltoid, maseter.
Poate lipsi muşchiul palmar lung, muşchiul psoas
mic şi pătrat femural.

45. Sindromul Poland

Sindromul Poland
se caracterizează prin
absenţa sau subdezvoltarea
muşchiului pectoral mare,
care deseori se asociază cu
agenezia coastelor şi
sternului, absenţa glandei
mamare, sau absenţa
muşchiului mare dorsal şi
dinţat anterior.

46. Anomalii musculare

Torticolisul congenital se
caracterizează prin hipertrofia
sau amioplazia muşchiului
sternocleidomastoidian.
Scurtarea muşchiului dat poate
fi consecinţa unei fibrozări.
Hipoplazia sau absenţa
dezvoltării normale a unui
grup de muşchi se poate solda
cu imobilizarea prin
contractură a mai multor
articulaţii arthrogryposis
multiplex congenital.

47. Anomalii musculare

Distrofia muşchilor peretelui
abdominal poate fi asociată cu
malformaţii grave urogenitale
(extrofie vezicală) sau anomalii
gastrointestinale (omfalocele).
Distrofiile musculare
progresive sunt un grup de
defecte congenitale ale
musculaturii, ce se manifestă
la diferite intervale de timp
după naştere sau în copilărie şi
au un substrat genetic.
Miopatiile congenitale
reprezintă un grup eterogen de
malformaţii, condiţionate
autosomal dominant.

48. Particularităţi de vîrstă ale muşchilor

Numărul fibrelor musculare
variază de la om la om şi
depinde de sex, vîrstă şi de
efortul muscular.
Masa muşchilor creşte odată
cu vîrsta şi are loc o
diferenţiere a corpului şi a
tendonului muscular, se
formează fasciile, îşi fac
apariţia bursele sinoviale şi
oasele sesamoide.

49. Particularităţi de vîrstă ale muşchilor

Muşchii scheletici constituie la adult cca 30-40% din
masa corpului.
La nou nou-născut – cca 20-22% din masa corpului.
La vîrstnici şi senili – cca 25-30% din masa corpului.
La persoanele care ridică greutăţi (halterofili) – cca
50-60 % din masa corpului.
La femei – cca 35 % din masa corpului.

50. Particularităţi de vîrstă ale muşchilor

Odată cu creşterea copilului au
loc schimbări ale muşchilor
masticatori. La nou-născut
fasciculele superficiale sunt
aranjate paralel cu tendoanele
şi sunt de 2 ori mai scurte ca la
adulţi. Muşchiul temporal la
nou-născut este slab dezvoltat
şi începe să se dezvolte doar
după apariţia dinţilor.
Venterele muşchiului digastric
la nou- născut sunt aranjate
aproape pe o linie dreaptă unul
faţă de celălalt.

51. Particularităţi de vîrstă ale muşchilor

Diafragma la nou-născut este situată mai sus decît la
adult.
La făt – la nivelul ThVII
La nou-născut – la nivelul ThVIII
La 5 ani – la nivelul Th XI
La adult – la nivelul Th XII
La nou-născut muşchiul rect al abdomenului este relativ
mai lung ca la adulţi.