Funcţiile biologice ale lipidelor

1.

LIPIDELE:
ROLUL;
STRUCTURA CHIMICĂ;
PROPRIETĂŢI.
MEMBRANELE
BIOLOGICE.
DIGESTIA ȘI
ABSORBȚIA LIPIDELOR

2. OBIECTIVELE:

Funcţiile biologice ale lipidelor.
Clasificarea lipidelor( structurală, funcţională, după proprietăţile fizicochimice).
Lipidele de rezervă – acilgliceridele, reprezentanţii, structura, proprietăţile
fizico-chimice, rolul biologic.
Lipidele protoplasmatice – fosfogliceridele, sfingolipidele, glicolipidele,
colesterolul- structura, proprietăţilefizico-chimice, rolul biologic.
Membranele biologice: funcţiile şi structura – modelul S.G.Sînger şi
G.L.Nicolson;
Proprietăţile fundamentale – fluiditatea, molilitatea, permeabilitatea selectivă,
asimetria, autoasamblarea şi autorapararea;
Diversitatea şi specificitatea structurilor şi funcţiilor diferitor membrane
biologice.
Importanţa lipidelor în alimentaţie.
Digestia şi absorbţia lipidelor în tractul gastrointestinal.
Acizii biliari – clasificarea, structura, funcţiile lor. Metabolismul acizilor biliari (
noţiuni generale).
Resintaza lipidelor în enterocite. Soarta lipidelor resintetizate.

3. LIPIDE

Substanţe organice, insolubile în
apă dar solubile în solvenţi
organici (eter, benzen, cloroform).

4. Rolul

ROLUL
1.
2.
3.
4.
Energetic - principala formă de depozitare şi
de transport a rezervelor energetice ale
organusmului (1g lipide=9,3kcal)
Structural - constituienţi structurali ai
membranelor celulare şi intracelulare
Izolator: termo; mecano-; electroizolator
Pot avea efecte biologice: sunt vitamine,
hormoni, prostaglandine

5. CLASIFICAREA LIPIDELOR 1. după structura chimică (hidroliză)

CLASIFICAREA LIPIDELOR
1. DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ (HIDROLIZĂ)
I.
Monomerii lipidici sau lipidele monocomponente,
nesaponifiabile
1. Acizii graşi:
a. saturaţi – palmitic, stearic, etc.;
b. nesaturaţi:
* monoenici – palmitoleic, oleic, etc.
* polienici – linolic, linolenic,arahidonic,
2. Alcoolii, aminoalcoolii, cetonele şi aldehidele superioare;
3. izoprenoizii şi derivaţii lor – carotenoizii, vit.
A, vit. K

6. CLASIFICAREA LIPIDELOR după structura chimică

CLASIFICAREA LIPIDELOR
DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ
II. Lipidele policomponente,
saponifiabile
1. Simple – esteri ai acizilor graşi şi
alcoolilor:
a. acilglicerolii – mono-, di- şi
trigliceridele
b. cerurile

7. CLASIFICAREA LIPIDELOR după structura chimică

CLASIFICAREA LIPIDELOR
DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ
2. Complexe – esteri ai acizilor graşi şi
alcoolilor, ce conţin şi alte substanţe, ca
fosfat, colină, etc.:
a. Fosfolipidele:
I. fosfogliceridele:
II. sfingolipidele fosfatidilserinele;
sfingomielina
fosfatidilcolinele;
fosfatidiletanolaminele;
fosfatidilinozitolii,
etc.

8. CLASIFICAREA LIPIDELOR după structura chimică

CLASIFICAREA LIPIDELOR
DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ
b. Glicolipidele:
cerebrozidele;
gangliozidele;
sulfatidele, etc.

9. CLASIFICAREA LIPIDELOR după structura chimică

CLASIFICAREA LIPIDELOR
DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ
1.
III. Steroizii
Colesterolul şi colesteridele
2.
3.
Hormonii steroizi
Acizii biliari

10. CLASIFICAREA LIPIDELOR 2. după proprietăţile fizico-chimice:

CLASIFICAREA LIPIDELOR
2. DUPĂ PROPRIETĂŢILE FIZICO-CHIMICE:
1. Lipide nepolare:
cerurile,
trigliceridele,
colesteridele;
2. Lipidele polare:
fosfogliceridele,
glicolipidele,
sfingomielinele,
colesterolul.

11. Lipid nepolar Lipid polar

LIPID NEPOLAR
LIPID POLAR

12. CLASIFICAREA LIPIDELOR 3. după rolul biologic:

CLASIFICAREA LIPIDELOR
3. DUPĂ ROLUL BIOLOGIC:
1.
Lipide structurale sau protoplasmatice – din
componenţa membranelor biologice: fosfogliceridele,
glicolipidele, sfingomielinele, colesterolul.
2. Lipidele de rezervă – din ţesutul adipos (preponderent) –
trigliceridele.
3. Formele de transport sangvin ale lipidelor –
lipoproteinele plasmatice (LPP)

13. DISTRIBUȚIA LIPIDELOR

Lipidele
constituie 10-20% din masa
corpului.
10-12 kg lipide:
2-3 kg – lipide structurale;
98% - concentrate în ţesutul adipos

14.

STRUCTURA
CHMICĂ A
LIPIDELOR

15. AG – structura, proprietăţi

AG – STRUCTURA, PROPRIETĂŢI
AG- derivaţii hidrocarburilor alifatice ce conţin
gruparea carboxil
Clasificarea AG:
1. După nr atomilor de C:
a.
- AG cu nr par
b.
- AG cu nr impar
2. După gradul de saturare:
a.
saturaţi
b.
nesaturaţi
3. După rolul fiziologic:
a.
esenţiali (linoleic şi linolenic)
b.
neesenţiali

16. Structura chimică a AG saturați

STRUCTURA
CHIMICĂ A
CH3-(CH2)2-COOH
CH3-(CH2)4-COOH
CH3-(CH2)6-COOH
CH3-(CH2)8-COOH
CH3-(CH2)10-COOH
CH3-(CH2)12-COOH
CH3-(CH2)14-COOH
CH3-(CH2)16-COOH
AG
SATURAȚI
butiric –C4
caproic –C6
caprilic – C8
caprinic – C10
lauric –C12
miristic – C14
palmitic –C16
stearic – C18

17. STRUCTURA CHIMICĂ A AG mononesaturaţi

STRUCTURA CHIMICĂ A AG
MONONESATURAŢI
AG nesaturaţi conţin una sau mai multe legături duble
etilenice care de regulă sunt între poziţia C9 şi C10 –cis
Au configuraţia cis
a. palmitooleic (C16:1 cisΔ9)
CH3- (CH2)5- CH=CH-(CH2)7-COOH
a. oleic (C18:1 cisΔ9)
CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH

18. AG polinesaturaţi

AG
POLINESATURAŢI
a.linoleic (C18:2cis Δ 9,12 )
CH3-(CH2)4-CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)7COOH
a. linolenic (C18:3 cis Δ 9,12,15)
CH3-CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2CH=CH-(CH2)7-COOH
a.arahidonic (C20:4,cis Δ 5,8,11,14)
CH3-(CH2)4-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)3-COOH

19. Proprietăţile AG

PROPRIETĂŢILE AG
1.
2.
3.
4.
5.
6.
AG saturaţi până la C10 – sunt lichizi; mai sus de
C10- solizi. AG nesaturaţi – sunt lichizi
În cristale catenele hidrocarburilor saturate au
configuraţia de zig-zag
AG nesaturaţi prezintă izomerie cis-trans însă
formele naturale ale acestor – sunt izomerii cis
AG – puţin solubili în apă, solubilitatea scăzând
odată cu lungimea catenei
AG nu se află în stare liberă în celule şi ţesuturi ci
sunt legaţi covalent
AG nesaturaţi au t de topire mai joasă comparativ
cu cei saturaţi--- lungimea mică şi prezenţa
legăturilor duble amplifică fluiditatea

20. Proprietăţile chimice

PROPRIETĂŢILE CHIMICE
1.
2.
3.
AG saturaţi şi nesaturaţi pot forma:
Esteri (gliceride, fosfogliceride)
Săruri (săpunuri cu proprietăţi
tensioactive)
Amide (sfingolipide)
AG nesaturaţi adiţionează la nivelul dublei
legături – hidrogen, halogeni (Br2; Cl2),
tiocianatul (SCN)2, gruparea hidroxil
AG nesaturaţi reacţionează cu oxigenul
formând peroxizi (substanţe toxice la
care se alterează gustul şi mirosul
(râncezire)

21. ROLUL AG:

Sursă
de energie pentru miocard si pentru
mușchii striați
Sinteza TAG în celula adipoasă ( ca
rezervă energetică)
AG sunt insolubili in apa si de aceea circula
in plasma legați cu albuminele, formă
cunoscută sub denumirea de acizi grasi
liberi (AGL)

22. GLICERIDE ( acilglicerolii, grăsimi neutre)

GLICERIDE
( ACILGLICEROLII, GRĂSIMI NEUTRE)
Sunt
esteri ai glicerolului cu AG
După nr grupărilor alcoolice esterificate din
glicerol deosebim:
monogliceride;
digliceride;
trigliceride

23. GLICERIDE - MONOGLICERIDE- MAG

GLICERIDE MONOGLICERIDE- MAG

24. DIGLICERIDE - DAG

25. TRIGLICERIDE - TAG

26. Rolul TAG

ROLUL TAG
1.
2.
Constituie grăsimea de rezervă din
ţesuturi - rol energetic
Izolator
TAG din ţesutul uman cuprind următorii
AG:
Oleic-45%, palmitic-25%, linoleic – 8%,
palmitooleic – 7%, stearic- 7% şi alţii -7%
Sunt:
simpli R1=R2=R3
micşti

27. Proprietăţile TAG

PROPRIETĂŢILE TAG
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
Sunt determinate de natura şi numărul de AG
constituienţi
Insolubile în apă, solubile în solvenţi organici
TAG ce conţin AG saturaţi – solide(grăsimi, unt)- de
origine animală
TAG ce conţin AG nesaturaţi – consistenţă lichidă
(uleiurile vegetale)
Prin hidroliza enzimatică (se produce în intestin sub
acţiunea lipazei) se scindează în glicerol şi 3AG
Prin hidroliza alcalină (KOH, NaOH) –glicerol+săpunuri
Prezenţa AG nesaturaţi – proprietatea de a adiţiona
halogenii la dublele legături
Sub acţiunea luminii, căldurii – se autooxidează

28. Glicerofosfolipidele (fosdogliceride)

GLICEROFOSFOLIPIDELE
(FOSDOGLICERIDE)
1.
2.
3.
4.
5.
Derivaţi ai acidului
fosfatidic
Reprezentanţii:
fosfatidilcolina (lecitina)
Fosfatidiletanolamina
(cefalina)
Fosfatidilserina
Fosfatidilinozitol
Plasmalogeni

29. Fosfatidilserina

FOSFATIDILSERINA

30. Fosfatidiletanolamina (cefalinele)

FOSFATIDILETANOLAMINA
(CEFALINELE)

31. Fosfatidilcolina (lecitina)

FOSFATIDILCOLINA
(LECITINA)

32. Fosfatidilinozitolul

FOSFATIDILINOZITOLUL

33. Fosfatidilinozitolul

FOSFATIDILINOZITOLUL

34. Plasmalogeni

PLASMALOGENI
creier
muşchi
nervi

35. Cardiolipina (difosfatidilglicerol)

CARDIOLIPINA
(DIFOSFATIDILGLICEROL)

36. Rolul fosfogliceridelor

ROLUL FOSFOGLICERIDELOR
1.
2.
3.
4.
5.
Rolul:
Structural
Fosfatidilcolina cu 2 resturi de palmitil este
componentul principal al surfactantului pulmonar,
ce acoperă alveolele şi împedică colapsul la
expiraţie
Fosfatidiletanolamina – sunt abundente în ţesutul
nervos
Fosfatidilinozitolul- rol în procesul de transmitere a
semnalelor extracelulare
Cardiolipina: component al surfactantului pulmonar
şi principala componentă a membranei MC interne

37. Proprietăţile FL

PROPRIETĂŢILE FL
Caracter amfipatic (lecitinile şi cefalinele au structură
bipolară: prezenţa resturilor acil – hidrofobe şi a sarcinilor
electrice: sarcina negativă – restul a fosforic; sarcină
pozitivă – gr alcool)
O
O
R1
C
H2C
O
O
CH
H2C
C
R2
O
O
P
O
phosphatidylcholine
CH3
O
CH2
CH2
+
N CH3
CH3

38. Proprietăţile FL

PROPRIETĂŢILE FL
2. Proprietăţi tensioactive puternice
3. În apă se dizolvă formând agregate,micelii,
alcătuite din 2 straturi bilipidice (stabilizat prin
forţele van der Waals dintre catenele
hidrocarbonate ale resturilor acil aranjate paralel şi,
pe de altă parte, de interacţiunile electrostatice
dintre grupările polare)
4. Fosfatidilserinele au sarcină negativă
5. fosfatidilinozitolul- are un caracter puternic
acid

39. Sfingolipidele

SFINGOLIPIDELE
1.
2.
3.
4.
5.
Derivaţi ai sfingozinei
Sunt abundente în substanţa nervoasă albă,
cenuşie, nervii periferici , splină şi eritrocite
Rolul:
Sunt surse energetice (datorită AG)
Componente ale membranei celulare (nervoasă)
Participă la coagularea sângelui
Sunt transportori de e şi componente ale
mitocondriilor, unde au loc procesele de O/R
Rol în fiziologia SNC

40. Sfingolipidele

SFINGOLIPIDELE
Proprietăţi;
amfioni, au caracter
amfipatic
2 categorii:
sfingomielina şi
glicosfingolipidele

41. Sfingozina

SFINGOZINA
Sfingozina +AG= ceramidă

42. Sfingomielina: ceramida+ rest de fosforilcolină

SFINGOMIELINA:
CERAMIDA+
REST DE
FOSFORILCOLINĂ

43. Sfingomielina

SFINGOMIELINA
Sfingozina
+AG
= ceramidă
Ceramida+ rest de
fosforilcolină
= sfingomielina
OH
H2C
OH
H
C
CH
H3N+
CH
HC
OH
H2C
O
(CH2 )12
sphingosine
CH3
OH
H
C
CH
NH
CH
C
R
ceramide
HC
(CH2 )12
CH3

44. SFINGOMIELINA

Sfingomielina:
constituent al fibrelor nervoase
mielinice
Sfingomielinele au în
componenţă
fosfocolină
şi se găsesc
în membranele
plasmatice.

45. Glicolipide (Glicosfingolipidele)

GLICOLIPIDE
(GLICOSFINGOLIPIDELE)
1.
2.
3.
- includ ceramida legată glicozidic de
monozaharide (hexoze) sau
oligozaharide
nu cuprind fosfor
Cerebrozide
Sulfatide
Gangliozide

46. Glicolipide (Glicosfingolipidele)

GLICOLIPIDE
(GLICOSFINGOLIPIDELE)
1.
Cerebrozide – se află
abundent în substanţa
albă a creierului; în
nervi.
Structură: ceramida (AG24C)+βGal (mai rar β
Gl)
Proprietăţi: nu au sarcină
electrică; au caracter
amfipatic

47. SULFATIDE:

48.

3. Gangliozide:
sunt prezente în toate ţesuturile în cantităţi mici, mai
abundente în substanţa albă, cenuşie a creierului; în
nervi
au rol în transmiterea impulsului nervos dea lungul
sinapselor (fac parte din receptorii acetilcolinei)
la PH=7 au sarcină negativă
Structură: ceramida (AG-stearic)+oligozaharid (Gal+Gl) legat
de 1, 2 sau 3 resturi de a sialic NANA +Nacetilgalactoz
(glucoz)amină
Ceramida-Gl-Gal–GalNHAc+Gal
NANA
N acetilneuraminic mono-; di-; tri- sialogangliozid
Componenţa glucidică se găseşte pe faţa externă a
membranelor

49. Gangliozide:

GANGLIOZIDE:

50. Steroizii - sterolii

STEROIZII
STEROLII
Sunt derivaţi ai ciclului pentanoperhidrofenantren (steranului
–C17)

51. Colesterolul

COLESTEROLUL
Sterol
C27
Origine animală (lipseşte în
plante)
Solid, alb, insolubil în apă
Rol:
1. structural
2.Precursorul tuturor compuşilor
steroidici (provitaminei D,
acizilor biliari, hormonilor
steroizi)
2 forme: esterificat şi neesterificat
Cholesteryl Ester
O
R C O

52. Structura chimică a colesterolului liber

STRUCTURA CHIMICĂ A
COLESTEROLULUI LIBER

53. STRUCTURA CHIMICĂ A COL ESTERIFICAT

Cholesteryl Ester
O
R C O

54. Acizii biliari

ACIZII
BILIARI
Se sintetizează în ficat din colesterol
Structură: steroizi C24 cu 2 sau 3
grupări OH şi la sfârşitul catenei
laterale au gr carboxil
AB primari:
colic,
chenodezoxicolic

55.

Structura chimică a AB
НО
12
3
7
НО
Acidul colanic
ОН
Acid colic
(3,7,12-trihidroxicolanic)
AB sunt derivați ai acidului colanic
Acidul dezoxicolic (3,12-dihidroxicolanic)
Acidul chenodezoxicolic (3,7-dihidroxicolanic)
Acidul litocolic (3-hidroxicolanic)

56. Acizii biliari

ACIZII
La
BILIARI
PH alcalin se găsesc sub formă de
săruri biliare:conjugaţi cu glicina
(predomină în alimentaţie glucidele)
sau taurina (proteinele):
Glicocolic sau taurocolic
Glicochenodezoxicolic sau
taurochenodezoxicolic
Astfel în bilă se găsesc doar sărurile
biliare

57.

58. Structura chimică a AB

STRUCTURA
CHIMICĂ A
AB

59. Acizii biliari

ACIZII
Bacteriile
BILIARI
intestinale:
1. pot înlătura Gly şi taurina din
sărurile biliare regenerând AB;
2. pot converti AB primari în AB
secundari prin îndepărtarea unei
grupări OH
A colic ---- a dezoxicolic
A chenodezoxicolic------a litocolic

60. Acizii biliari

ACIZII
BILIARI
Rolul:
proprietăţi de solubilitate (micele
în apă şi au capacitatea de a
solubiliza alte lipide)
2.Transport (AG)
3.Emulgatori
4.Activează lipaza pancreatică
1.

61. Membranele biologice

MEMBRANELE
Structuri
BIOLOGICE
superorganizate
constituienţii de bază - proteinele şi lipidele.
CARACTERISTICI:
despart celula de mediul extern şi separă mediul
ei intern în compartimente
reprezintă o barieră de permeabilitate selectivă
conţin pompe ionice şi canale cu permeabilităţi
specifice (sisteme de transport)
sunt flexibile, labile, permanent se reînnoiesc
sunt elastice şi dure la deformare

62. Funcţiile biologice ale membranelor:

FUNCŢIILE
BIOLOGICE ALE
MEMBRANELOR:
de separare (de barieră)
de integrare sau asociere – asociază
procesele biochimice izolate în structuri
integre
de transport (pasiv, activ);
osmotică – de concentrarea a
substanţelor între spaţiile intra- şi
extracelulare
electrică – repartizarea neuniformă a
sarcinilor pe ambele părţi ce duce la
apariţia diferenţei de potenţial electric;

63. Funcţiile biologice ale membranelor:

FUNCŢIILE
BIOLOGICE ALE
MEMBRANELOR:
transformare a energiei – asigură
transformarea energiei electrice, osmotice în
energia chimică -ATP;
de recepţie – prin intermediul receptorilor ele
reglează schimbul de informaţie între celule şi
mediul extern;
reglatoare; metabolică – participă la formarea
AMPc; GMPc; enzimele membranare – în
diverse transformări metabolice;
antigenică – glicoproteinele membranare
determină capacitatea de formare a anticorpilor;
de

64. Structura MB

STRUCTURA MB
Componenţi de bază:
lipide
proteine (1:4 pînă la 4:1)
Glucide
conţin grupe
hidrofobe (nepolare) şi
hidrofile (polare) – în
soluţii apoase formează
bistratul lipidic
polar
"kink" due to
double bond
non-polar
Lipidele:
Bilayer
Spherical Micelle

65.

Fosfolipidele
Grupele ce conţin
P şi N
Glicerol
Acid gras

66.

Grupele fosfat hidrofile
Acizii graşi
hidrofobi

67. Membranele celulelor eucariote conţin colesterol

MEMBRANELE CELULELOR EUCARIOTE CONŢIN
COLESTEROL
HO
HO
CH3
CH3
CH3
H
C CH3
CH3
H
C CH3
CH2
CH
CH2
CH
CH2
CH
H3 C C CH3
H
colesterol
celule animale
CH3
H3 C C CH3
H
ergosterol
celule vegetale

68.

Membrana celulei este formată de
un dublu strat de fosflipide
asociată cu alte molecule.

69. Rolul lipidelor structurale:

ROLUL
LIPIDELOR
STRUCTURALE:
Fosfolipidele
şi glicolipidele –
constituienţii cheie ai membranelor –
1. formează spontan şi rapid
bistraturile lipidice stabilizate prin
legături hidrofobe între părţile nepolare
ale moleculelor lor (sunt necovalente
şi cooperative)
2. îndeplinesc funcţia de barieră a
permeabilităţii şi asigură crearea
compartimentelor unice

70. PROTEINELE MEMBRANARE

După
localizare:
- periferice (extrinseci) - sunt ataşate la exteriorul
stratului dublu lipidic, unde interacţionează în
principal cu grupurile polare ale lipidelor sau altor
proteine.
- integrale (intrinseci) - ce trec prin stratul lipidic;
aceste proteine penetrează parţial sau total stratul
dublu de lipide. Proteinele care străbat bistratul
lipidic de la o faţă la altă se numesc proteine
transmembranare.

71. PROTEINELE MEMBRANARE

Proteinele
periferice sunt legate de membrane prin
forţe electrostatice şi de hidrogen
Proteinele integrate - amfipatice, conţin AA nepolari
– formează cu lipidele membranei legături hidrofobe

72. ROLUL PROTEINELOR MEMBRANARE

asigură
transportul,
participă în transmiterea informaţiei,
rol în transformările de energie.

73. GLUCIDELE MEMBRANARE

1.
2.
3.
4.
Sunt sub formă de glicolipide şi glicoproteine
Sunt situate pe suprafaţa membranei, dar nu
în faza hidrocarbonată
Rolul:
asigură recunoaşterea şi adeziunea intercelulară –
servesc în calitate de receptori moleculari;
favorizează menţinerea asimetriei membranelor
biologice
au funcţia de identificare intercelulară, de detectare a
celulelor străine sistemului imun
determină transportul proteinelor membranare în
locusurile necesare

74.

Lanţul de glucide ataşat pe lipide
(glicolipide) sau pe proteine (glicoproteine)
Glicoproteinele sunt
foarte variate. Nu
există doi indivizi (cu
excepţia gemenilor
identici) care posedă
aceleaşi glicoproteine.

75.

76.

Modelul mozaic- fluid:
Propus în1972 de către Sanger şi Nicolson
• Bistratul de
fosfolipide
• Proteinele periferice
şi integrale
• Polizaharidele
ataşate pe lipide sau
proteine
• Colesterolul între
fosfolipide
Moleculele se deplasează permanent în raport una faţă
de alta = cristal lichid

77. Proprietăţile membranelor biologice.

PROPRIETĂŢILE MEMBRANELOR
BIOLOGICE.
Fluiditatea - starea în care se
află lipidele membranare se
numeşte fluidcristalină
Reglatorul fluidităţii –
AG nesaturaţi -la procariote
şi Col -eucariote
Situat între catenele acil, Col:
a.
Previne cristalizarea şi alipirea lor,
mărind fluiditatea MC
b.
blochează mobilitatea catenelor acil,
micşorând fluiditatea MC
Col menţine fluiditatea la un nivel mediu
Cholesterol
in membrane

78. Proprietăţile membranelor biologice.

PROPRIETĂŢILE MEMBRANELOR
BIOLOGICE.
Asimetria:
1. repartizarea neuniformă a lipidelor şi proteinelor pe
suprafaţa internă şi externă a MB
Ex.: membrana eritrocitului:
a.
Partea internă- fosfatidiletanolamină şi fosfatidilserină
b.
Partea externă – fosfatidilcolină şi sfingomielină
Asigură orientarea proteinelor membranare în bistrat
2. La suprafaţa externă este prezentă componenta
glucidică (glicocalixul), pe când pe partea internă ele
practic lipsesc.
3. Sistemele de transport din membrană funcţionează într-o
singură direcţie (Na-K-ATP-aza)

79. Distribuţia lipidelor este asimetrică

DISTRIBUŢIA
LIPIDELOR ESTE ASIMETRICĂ
exemple de la membrane plasmique
Fosfatidilserine
Fosfatidietanolamina
Fosfatidilcolina
Glicolipide
exterior
0
10
90
100
100
90
10
0
interior

80. Proprietăţile membranelor biologice.

PROPRIETĂŢILE MEMBRANELOR
BIOLOGICE.
Mobilitatea
Moleculele lipidelor membranei se află în mişcare continuă.
Sunt posibile câteva tipuri de mişcare a moleculelor: difuzie de
rotaţie , transversală şi difuzie laterală.
Proteinele membranare tot posedă mobilitate. Ele parcă plutesc
în pătura lipidică, deplasându–se în procesul difuziunii laterale.
Flip Flop
Lateral Mobility

81.

Proprietăţile membranelor biologice
Permeabilitatea selectivă
Dublu strat de lipide este permeabil:
• Pentru molecule foarte mici
(H2O, CO2, O2)
• Pentru molecule liposolubile
(hidrofobe, nepolare)
• Dublu strat de lipide este impermeabil:
• Pentru moleculele mari şi pentru majoritatea
moleculelor solubile în apă.
• Pentru ioni (K+, Cl-, Na+ )

82.

Transportul membranar
se realizează:
• Prin transport pasiv
(independent de energie)
• Prin transport activ ( dependent
de energie)

83.

Transportul pasiv se
realizează prin:
• Difuzie simplă
• Difuzie facilitată
• Osmoză

84.

Difuzia simplă

85.

[concentraţie mare]
[concentraţie mică]

86.

Viteza de difuzie se modifică la:
Creşterea temperaturii mediului
La creşterea diferenţei de concentraţie de o
parte şi alta a membranei
La micşorarea permeabilităţii
membranei (are mai puţine canale)

87.

Difuzia simplă
Se realizeaza:
prin dublul strat lipidic: pentru moleculele
puternic liposolubile (acizi grasi, alcool) si a
moleculelor de gaz (O2, CO2), dar si apei si a
moleculele hidrofobe mici care pot traversa
bariera lipidica din cauza dimensiunilor
reduse.
Prin canale ionice si, respectiv, a apei
prin canale de apa (acvaporine).

88.

Difuzia facilitată
se face prin intermediul unei
proteine membranare.

89.

Prin difuziune facilitată se
realizează:
a) transportul anionilor;
b) transportul ureei;
c) transportul glicerolului;
d) transportul unor neelectroliţi prin
membrana eritrocitului;
e) transportul glucozei;
f) transportul aminoacizilor – prin
plasmalema celulelor.

90.

Osmoza
Partea
diluată
= hipotonică
Patea mai
concentrată
= hipertonică
Membrana permeabilă pentru apă,
dar nu pentru subtanţa dizolvată

91.

Apa se va deplasa din partea
hipotonică (diluată) spre cea
hipertonică (concentrată)

92.

Osmoza este apa care se deplasează
conform gradientului său de concentraţie

93.

Transport activ
Se aseamănă cu difuza facilitată
(necesită un transportor) DAR:
• Are nevoie de SURSĂ DE ENERGIE
• Se poate face CONTRA gradientului
de concentraţie
• Necesită un TRANSPORTOR
(proteină de transport)

94.

Transport activ
Transport activ – in sens contrar
gradientilor; necesita consum de energie
➔ Transport activ primar
Pompe ionice → ioni
➔ Transport activ secundar
1. simport → ioni, molecule mari
2. antiport → ioni, molecule mari
3. Macrotransport
➔ Trafic vezicular → proteine, alte
molecule mari

95.

Transport activ primar
1. pompa Na+/K+ (Na+/K+-ATP-aza) transportă 3Na+ spre exterior si
2K+ spre interior, pentru fiecare
moleculă de ATP hidrolizată
2. pompa H+/K+ (H+/K+ - ATP-aza) - este
prezentă în celula parietală gastrică
unde are rol în formarea HCl, scoate
din celula 1H+ și introduce 1K+,

96.

Transport activ primar
3. pompa de Ca2+ (Ca 2+-ATP-aza) - este
caracteristică fibrei musculare:
- la nivelul sarcolemei; rol: expulzeaza Ca2+ in
mediul extracelular
- la nivelul membranei reticulului sarcoplasmatic:
asigură recaptarea Ca2+ în principalul depozit de
Ca2+intracelular.
- Rolul pompelor de Ca2+ este cel de scădere a
concentratiei Ca2+ citosolic de la 10-5 M la 10-7 M,
necesara relaxării musculare.

97.

Transport activ primar
4. pompele protonice (H+-ATP-azele) se
întâlnesc:
- la nivelul membranelor mitocondriale,
fiind implicate în transportul electronilor în timpul
fosforilării oxidative.
- la nivelul polului apical al nefrocitului distal,
asigurând eliminarea renală a H+, cu rol in
menținerea echilibrului acido-bazic.
.

98.

Transport activ secundar
Se realizeaza cu ajutorul proteinelor transportor
● Transportul unei specii moleculare, in sens contrar gradientului
electrochimic, are loc pe baza energiei furnizate de transportul simultan al
altei specii in sensul gradientului electrochimic
● Variante:
– simport (transportul ambelor specii in acelasi sens, relativ la membrana)
– antiport (transportul celor doua specii in sens opus, relativ la membrana)
● Exemple:
– simport Na+ /glucoza din lumenul intestinal in celulele epiteliale
– Antiport 2Na+ /Ca2+ in celulele musculare cardiace (Ca2+ transportat din
interiorul spre exteriorul celulei)

99.

Transport activ secundar

100.

MACROTRANSPORT:
Endocitoza - transportul intracelular al moleculeor mari,
polare
- membrana citoplasmatică se extinde, înconjoară molecula
de transportat şi o include într-o veziculă
- - poate fi:
- fagocitoză – transportul materiei solide
- pinocitoză – transportul materiei în stare lichidă
- endocitoză mediată de receptori membranari
Exocitoza - procesul invers endocitozei, vezicule formate în
interiorul celulei sunt transportate spre exterior şi golite implicată în producerea hormonilor sau enzimelor digestive

101.

102.

Proteinele membranare permit
pasajul pentru substanţele
oprite de lipide:
• Formând canale
transmembranare
ori
• Proteinele
transportor se
asociază cu ele
traversindu-le prin
membrană

103.

Canalele sunt foarte specifice:
o singură substanţă bine
precizată se poate traversa şi
nici una alta.
Deci, dacă e important
ce substanţă poate
traversa membrana =
permeabilitate
selectivă.

104.

Canalele membranare sunt deseori formate din
mai multe subunităţi:

105.

106.

Unele canale se pot deschide şi
închide:
Canal închis
Membrana
Proteinele ce
formează canal
Canal deschis

107.

Digestia şi
absorbţia lipidelor

108. Importanţa lipidelor în alimentaţie.

IMPORTANŢA LIPIDELOR ÎN
ALIMENTAŢIE.
Aportul alimentar de lipide necesar zilnic - 80g.
Principalele lipide ale raţiei alimentare sunt: TAG
(90%); FL; Col liber şi esterificat.
Lipidele alimentare sunt sursa AG indespensabili –
linoleic şi linolenic.
Funcţionarea normală a organismului necesită un
consum minim obligatoriu de vitamine liposolubile (
A,D,E,K )

109. Digestia lipidelor alimentare

DIGESTIA LIPIDELOR ALIMENTARE
Digestia
lipidelor începe în stomac sub
acțiunea lipazei linguale (secretată de
glandele de la baza limbii rezistentă la pHul gastric acid) și lipazei gastrice.
Ambele acționează asupra TAG care
conţin AG cu catenă scurtă (mai puţin de
12 atomi de C, prezente în grăsimile din
lapte)

110. Digestia lipidelor alimentare

DIGESTIA LIPIDELOR ALIMENTARE
La
nou născut, ambele lipaze „acide” sunt
importante în digestia grăsimilor din lapte ce
reprezintă principala sursă de calorii
Digestia TAG din lapte are loc în poziţia 3,
rezultând 1,2 diglicerid

111. Digestia lipidelor în intestin

DIGESTIA LIPIDELOR ÎN INTESTIN
pH alcalin - bicarbonaţii sucului pancreatic
2. prezenţa AB (compuşii majori ai bilei) care conduc
la:
a. emulsionarea lipidelor alimentare,
b. activarea enzimelor lipolitice;
c. absorbţia produselor finale ale digestiei.
1.
3. Prezenţa enzimelor lipolitice: lipaza, colipaza,
fosfolipazele, colesterolesteraza

112. Digestia lipidelor în TGI

DIGESTIA LIPIDELOR ÎN TGI
În
intestin - chimul din stomac este
neutralizat de bicarbonaţii sucului
pancreatic şi intestinal.
Grăsimile se supun emulsionării sub
acţiunea sărurilor AB.
Peristaltismul intestinului ajută la fărîmiţarea picăturilor
mici de grăsime, iar sărurile AB împiedică contopirea
picăturilor mici de grăsime

113. Digestia TAG

DIGESTIA TAG
1.
2.
lipazei pancreatice:
Este o glicoproteidă, PH=8-9
Lipaza pancreatică acționează împreună cu colipaza
(procolipaza sub acţiunea tripsinei - colipază) și are
specificitate pentru legăturile alfa 1,3 - MAG și AG.

114. Digestia fosfogliceridelor

DIGESTIA
FOSFOGLICERIDELOR
fosfolipazele (A1, A2, C, D) pînă la glicerol, acizi
graşi, acid fosforic şi compuşi azotaţi

115. Digestia fosfogliceridelor

DIGESTIA
FOSFOGLICERIDELOR
mai activă este fosfolipaza A2 (se activează
de tripsină, Ca; acționează în prezența sărurilor
AB)
fosfatidilcolina-------lizolecitina (proprietăţi
detergente puternice; participă la solubilizarea
lipidelor în intestin)
AG de la nivelul atomului C1 poate fi îndepărtat de
lizofosfolipază, rezultând gliceril-fosforil-colina ce
poate fi excretată în scaun, degradată sau reabsorbită.
Cea

116. Digestia Col

DIGESTIA COL
Colesterolesteraza
pancreatică (activată de AB)
scindează Col esterificat în Col şi AG
Cholesteryl Ester
O
R C O

117.

118. Produsele finale ale digestiei lipidelor:

PRODUSELE
FINALE ALE
DIGESTIEI LIPIDELOR:
1.
2.
3.
4.
Acizii graşi
Monogliceridele
Colesterolul
Lizolecitina

119. Reglarea digestiei

REGLAREA
DIGESTIEI
(CCK) determină
contracţia vezicii biliare şi eliberarea
bilei (un amestec de AB, FL, Col liber)
şi eliberarea enzimelor digestive
din celulele pancreatice exocrine.
reduce motilitatea gastrică, astfel
conţinutul gastric ajungând mai lent în
intestinul subţire
Colecistochinina

120. Reglarea digestiei

REGLAREA
DIGESTIEI
- stimulează eliberarea de
către ficat şi pancreas a unei soluţii
apoase bogate în bicarbonat ce
neutralizează aciditatea conţinutului
intestinal, pH-ul devenind favorabil
acţiunii enzimelor pancreatice
Secretina

121. Absorbţia lipidelor

ABSORBŢIA LIPIDELOR
La
nivelul porţiunii superioare a intestinului
subţire;
sunt absorbite prin difuzie simplă sau prin difuzie
micelară (sub formă de micele: picături lipidice
mici, la formarea cărora participă AB).
Prin difuzie simplă sunt transportaţi: AG cu
catena scurtă și medie – sunt transportați la ficat
de către albumine
AG cu catena lungă, 2 monoacilglicerolul, Col
liber se absorb cu ajutorul sărurilor AB sub
formă de micele

122. Ciclul entero-hepatic

CICLUL
ENTERO-HEPATIC
+AB formează o soluţie micelară şi pătrund
în spaţiile intervilozitare de la nivelul jejunului
proximal unde AG se absorb.
Sărurile AB rămîn în lumen, participînd la
solubilizarea şi transportul altor lipide. Abia în
porţiunea distală a ileonului sărurile AB se
absorb printr-un mecanism activ.
Prin sistemul portal trec în ficat (se reînnoiesc)–
bila --- intestin - circulaţia entero-hepatică a
acizilor biliari.
AG

123. MALABSORBȚIA LIPIDELOR

Malabsorbţia
lipidelor caracterizată prin
creşterea excreţiei lipidelor în scaun –
steatoree
Biliară, hepatică (colestază, litiază biliară)
pancreatică (pancreatite)
intestinală (enterite)
Consecințe: malabsorbția vitaminelor
liposolubile; AG esențiali; apare retard de
creștere, tulburări neurologice și
oftalmologice

124. RESINTEZA LIPIDELOR ÎN ENTEROCITE

Rolul:
sinteza
lipidelor
specifice
organismului uman din monomeri
lipidici de origine alimentară
Asigurată de:
#specificitatea enzimelor
#utilizarea ac. graşi endogeni
o Se produc: trigliceride, colesteride şi
fosfogliceride

125. RESINTEZA LIPIDELOR ÎN ENTEROCITE

MAG + 2 R-CO-S-CoA
TAG+ 2 НS-CoA
Lizolecitină + R-CO-S-CoA
lecitină + НS-CoA
Colesterol + R-CO-S-CoA
НS-CoA
colesterol esterificat +

126. Resinteza lipidelor

RESINTEZA
Moleculele
LIPIDELOR
lipidelor reconstituite împreună cu
cantităţi mici de proteină sunt încorporate în
chilomicroni (CM)
CM sunt secretaţi în vasele limfatice ce drenează
intestinul şi la nivelul canalului toracic trec în
plasmă.

127.

METABOLISMUL
ACIZILOR GRAȘI
ȘI TAG

128. Obiectivele:

OBIECTIVELE:
Biosinteza acizilor graşi:
1.
saturaţi cu număr par de atomi de carbon;
2.
nesaturaţi cu număr par de atomi de carbon;
3.
Enzimele, coenzimele, reglarea.
Biosinteza TAG: substanţele iniţiale, enzimele şi coenzimele, reglarea.
Catabolismul triacilglicerolilor – reacţiile parţiale, enzimele, reglarea.
Oxidarea glicerolului – reacţiile parţiale, enzimele, coenzimale, reglarea,
randamentul energetic al oxidării anaerobe şi aerobe.
Oxidarea acizilor graşi:
a) saturaţi cu număr par de atomi de carbon;
b) nesaturaţi cu număr par de atomi de carbon;
c) saturaţi cu număr impar de atomi de carbon;
d) în peroxizomi.
Reacţiile parţiale, enzimele, coenzimele, reglarea, randamentul energetic.
Metabolismul corpilor cetonici. Căile biosintezei şi utilizării lor – reacţiile
parţiale, enzimele, coenzimele, reglarea. Rolul biologic al corpilor
cetonici.

129. Biosinteza AG

BIOSINTEZA AG
Sinteza
AG şi încorporarea lor în TAG constituie
mecanismul principal de stocare a excesului de
glucide alimentare
Gl nu se mai transformă în glicogen dar în TAG:
Gl
Piruvat
Acetil CoA

130. Biosinteza AG cuprinde mai multe procese:

BIOSINTEZA AG CUPRINDE
MAI MULTE PROCESE:
Sinteza
de novo cu formarea acidului
palmitic
Elongarea acidului palmitic
Introducerea de legături duble în AG

131.

Sinteza
de novo cu formarea
acidului palmitic

132. Particularităţile sintezei AG

PARTICULARITĂŢILE SINTEZEI AG
Are loc în citozol
Complex multienzimatic - acid gras sintaza
Ca iniţiator este acetil CoA (rezultat din glicoliză),
sursa majoră – malonil CoA
rolul reducător îi revine NADPH+H
Majoritatea ţesuturilor (ficat, rinichi, creier, plămân,
glanda mamară, ţesut adipos) dispun de acest
echipament enzimatic, dar ficatul deţine rolul
principal în sinteza de novo a acidului palmitic;

133. ACID GRAS SINTAZA

= Palmitat sintetaza
E dimerică
Fiecare monomer e constituit din:
7 subunităţi cu acţiune catalitică (7E)
1 domeniu reprezentat de proteina transportatoare
a grupărilor acil -ACP, care leagă covalent o
moleculă de 4- fosfopanteteină

134. ACID GRAS SINTAZA

135. ACID GRAS SINTAZA

Fiecare
monomer cuprinde 2 grupe SH:
1. –SH furnizat de un rest de cisteinil: SH-Cys,
ataşat la cetoacilsintază
2. - SH - 4 fosfopantoteină din ACP: SH-Pant,
(ataşată prin legătura fosfat-Ser)

136.

Lehn fig 21-5
modified

137. Acid gras sintaza (AGS)

ACID GRAS SINTAZA (AGS)
Datorită aranjării celor 2 monomeri – se
sintetizează simultan 2 molecule de AG

138. Sinteza de novo cu formarea acidului palmitic

SINTEZA DE NOVO CU FORMAREA
ACIDULUI PALMITIC
1.
2.
3.
Etapele:
transferul lui Acetil CoA din mitocondrii în
citozol
Sinteza de malonil CoA
Sinteza acidului palmitic

139. I. Transferul lui Acetil CoA din mitocondrii în citozol

I. TRANSFERUL LUI ACETIL COA
DIN MITOCONDRII ÎN CITOZOL

140. II. Sinteza de malonil CoA

II. SINTEZA DE MALONIL COA

141.

Activatori -citrat, insulina
Inhibitori - palmitoil CoA, glucagonul

142. III. Sinteza acidului palmitic

III. SINTEZA ACIDULUI
PALMITIC

143. III: Sinteza acidului palmitic

III: SINTEZA ACIDULUI
PALMITIC

144. III: Sinteza acidului palmitic

III: SINTEZA ACIDULUI PALMITIC
Ciclu
de reacţii este reluat: butiril-ACP se condensează
cu malonil-ACP- formînd în final C6-acil ACP.
Catena AG creşte pînă la formarea palmitoil-S-ACP

145. III: Sinteza acidului palmitic

III: SINTEZA ACIDULUI
PALMITIC

146.

REACȚIA SUMARĂ:
CH3 - CO - SCoA + 7 HOOC - CH2 - CO - SCoA + 14 (NADPH + H+)
Acetil CoA
Malonil CoA
CH3 - (CH2)14 - COOH + 7 CO2 + 8 CoA SH + 14 NADP+ + 6 H2O
Acid palmitic
7 CH3 - CO - S CoA + 7 CO2 + 7 ATP + H2O
Acetil CoA
7 HOOC - CH2 - CO - SCoA + 7ADP + 7Pi
Malonil CoA
8 CH3 - CO - SCoA + 14 (NADPH + H+) + 7 ATP
Acetil CoA
CH3 - (CH2)14 - COOH + 8 CoA SH + 14 NADP+ + 7 ADP + 7 Pi + 6 H2O
Acid palmitic

147.

Biosinteza acizilor graşi saturaţi
cu număr impar de atomi de
carbon
Se sintetizează la fel ca şi cei saturaţi
cu număr par de atomi de carbon, dar
sinteza este iniţiată nu de acetil-CoA
(C2) ci de propionil-CoA (C3)

148. Elongarea AG

ELONGAREA AG
1.
2.
Localizată:
reticulul endoplasmatic
mitocondrii (acetil CoA, NADH+H)
AG este activat
La acidul preexistent (palmitil CoA) se
ataşează malonil CoA

149. Elongarea AG

ELONGAREA AG

150. BIOSINTEZA ACIZILOR GRAŞI NESATURAŢI

produce în reticulul endoplasmic;
Este catalizată de – oxidaze
Se pot sintetiza doar acizi graşi
mononesaturaţi din acizii graşi
saturaţi corespunzători (acid
palmitoleic din acid palmitic şi acid oleic
din acid acid stearic);
Se

151. Biosinteza AG nesaturaţi

BIOSINTEZA AG NESATURAŢI
Sistemul de desaturare are trei componente: o
desaturază, citocromul b5 şi NADPH-citocrom b5
reductaza;
Se poate introduce o dubla legătură între C 9 şi C 10;
o a doua legătură se poate introduce numai între
dubla legătură preexistentă şi gruparea carboxil (de
aceea acidul oleic nu se poate transforma în acid linoleic
sau linolenic);
Electronii proveniţi de la NADPH sunt cedaţi cit b5 şi
preluaţi în final de oxigen.
introduce gruparea hidroxil, urmată de dehidratare

152. BIOSINTEZA AG MONOENICI

153. BIOSINTEZA AG POLIENICI

Acidul
linoleic şi linolenic sunt
esenţiali
Organismul uman nu are
capacitatea de a introduce legături
cis de la C 19 pînă la capătul ω al
catenei
posedă carbon -9,6,5,4 –
desaturaze

154. BIOSINTEZA a . arahidonic

BIOSINTEZA A . ARAHIDONIC

155. Sinteza TAG

SINTEZA TAG
2 căi:
1.
calea monoacilglicerolului: are loc
în peretele intestinal (enterocite) din
produşi absorbiţi (resinteza
lipidelor).
calea glicerolfosfatului: în toate
ţesuturile (activă: ţesutul adipos şi
ficat)
2.

156. 1. calea monoacilglicerolului

1. CALEA
MONOACILGLICEROLULUI
TAG împreună cu FL, Col, proteine sunt incorparate în
CM şi secretaţi mai departe în vasele limfatice.

157. II. calea glicerolfosfatului

II. CALEA
GLICEROLFOSFATULUI

158. Originea glicerol fosfatului

ORIGINEA GLICEROL FOSFATULUI
În ficat:
În ţesut adipos

159.

Oxidarea AG
Oxidarea glicerolului
Sinteza corpilor
cetonici

160. Metabolismul TAG

METABOLISMUL TAG
1.
2.
Are loc preponderent în ficat, ţesut adipos şi
intestin
În plasmă - 2 fluxuri de TG:
CM – transportă TG exogene – de la intestin la
ţesuturi
VLDL – transportă TG endogene - de la ficat
spre ţesuturi
Ele sunt hidrolizate de lipoproteinlipază în AG şi
glicerol
AG – ţesutul adipos – sinteza TG

161. Mobilizarea TAG din ţesutul adipos

MOBILIZAREA TAG DIN ŢESUTUL
ADIPOS
are
loc în etape, pînă la glicerol şi AG, sub
acţiunea lipazei hormon sensibilă (mono-;
di- , triacilglicerollipaza)

162.

163. Trigliceridlipaza

TRIGLICERIDLIPAZA
cunoscută
ca “lipaza hormonsensibilă”.
Enzima este convertibilă prin fosforilare –
defosforilare.
Forma fosforilată este activă.
A: catecolaminele (adrenalina,
noradrenalina), glucagonul, ACTH, TSH.
I: insulina, prostaglandina E, acidul
nicotinic, AG liberi.

164. Soarta AG şi glicerolului:

SOARTA AG ŞI GLICEROLULUI:
AG sunt transportaţi spre ţesuturi de albumina
serică, unde:
1. se supun oxidării - acetil-CoA (pentru a obţine
ATP sau poate fi utilizat la sinteza Col, corpilor
cetonici).
2. se activează şi participă la sinteza TAG,
depozitate în ţesutul adipos
3. difuzează în plasmă şi circulă sub formă de AG
liberi (sunt captaţi de ţesuturile periferice: muşchii
scheletici, miocard, rinichi, ficat)
Eritrocitele şi creierul nu pot utiliza AG ca sursă de
energie

165. Soarta glicerolului:

SOARTA GLICEROLULUI:
Glicerolul nu poate fi folosit de ţesutul
adipos, lipsit de glicerol kinază; el
difuzează în plasmă de unde ajunge la ficat şi
rinichi
Glicerolul:
Sinteza de TAG şi FL
Sinteza glucozei gluconeogeneză
Oxidează pînă la CO2 şi H2O
1.
2.
3.

166. Oxidarea glicerolului – în ficat

OXIDAREA GLICEROLULUI – ÎN FICAT
localizat: citoplasma
E1 glicerolkinaza E2 glicerolfosfatDH

167. Oxidarea AG saturaţi cu număr par de atomi de carbon

OXIDAREA AG SATURAŢI CU
NUMĂR PAR DE ATOMI DE CARBON
β oxidarea AG - degradarea,
scindarea, catabolizarea oxidativă a
AG, spirala lui Lynen) – moleculele
de AG suferă un atac oxidativ în
poziţia β , urmat de desprinderea
unui fragment cu 2C (Acetil Co A)

168. Oxidarea AG saturaţi cu număr par de atomi de carbon

OXIDAREA AG SATURAŢI CU
NUMĂR PAR DE ATOMI DE CARBON
Procesul e activ în muşchi, miocard,
ficat, rinichi, testicul, splină, plămâni
şi ţesutul adipos.
Excepţie:creierul şi eritrocitele
(ţesuturi glucozo dependente)

169. Βeta oxidarea AG

ΒETA OXIDAREA AG
3
etape:
1.Activarea AG (citoplasmă)
2.Transferul lui Acil CoA în mitocondrii
3.β oxidarea propriu zisă (mitocondrii)

170. Activarea AG:

ACTIVAREA AG:
R-COOH + HS-CoA + ATP R-CO~SCoA + AMP + PPi
H2O ↓
2 Pi
E- acil Co A sintetaza
Activatori: K; Mg
Inhibitori: Na ; Li

171. Activarea AG:

ACTIVAREA AG:
R-COOH + ATP R-COO-AMP + PPi
aciladenilat
PPi 2 Pi
R-COO-AMP + HS-CoA R-CO~SCoA + AMP
acil-CoA
Sumar:
R-COOH + ATP + HS-CoA R-CO~SCoA +
AMP + PPi
H2O ↓
2 Pi

172.

173. Transferul lui Acil CoA în mitocondrii

TRANSFERUL LUI ACIL COA ÎN
MITOCONDRII
Acil
CoA nu poate penetra membrana internă a
MC
Este transportat cu ajutorul carnitinei (β-hidroxiγ-trimetilaminobutirat- vitamina Bt), ce se
formează din Lyz şi Met activă cu participarea
vitaminei C, B6, NAD

174. Transferul lui Acil CoA în mitocondrii

TRANSFERUL LUI ACIL COA ÎN
MITOCONDRII

175.

Carnitine Acyl Transferase I and II
Lehn fig 17-6

176.

177. Reglarea

REGLAREA
CoA înhibă ACT I---deci
palmitatul format în citozol
(biosinteza lipidelor) nu poate fi
transferat în MC şi degradat.
Creşterea raportului acetil
CoA/CoA duce la inhibarea
reacţiei de activare a AG
Malonil

178. Deficienţa de carnitină

DEFICIENŢA
DE CARNITINĂ
congenitale –
a.deficit de ACT I (afectează ficatul –
hipoglicemie, comă şi exitus (perioade de
post).
b. deficitul de ACT II – afectează muşchiul
cardiac şi scheletic – cardiomiopatie,
slăbiciune musculară (efort fizic)
2. dobîndite: boli hepatice, persoanele
supuse hemodializei, malnutriţie, dietă strict
vegetariană.
1.

179. beta oxidarea propriu zisă

BETA OXIDAREA PROPRIU ZISĂ
1.
2.
3.
4.
Localizat în MC (matrixul MC)
repetarea a 4 reacţii:
Dehidrogenarea lui acil Co A (FAD)
hidratare
a doua dehidrogenare (NAD)
reacţie tiolazică (clivare)
În rezultat - se formează acetil CoA şi acil
CoA cu doi atomi de carbon mai puţin

180.

181.

182. Bilanţul energetic

BILANŢUL ENERGETIC
Stoichiometria
unui ciclu de oxidare:
CH3- (CH2)n-CH2 – CH2-COSCoA +FAD+
H2O+NAD+HSCoA
Acil CoA (Cn-2) +FADH2+NADH+H+ Acetil CoA
Stoichiometria
oxidării a. palmitic (C16):
n/2 -1 – numărul de cicluri pînă la oxidarea
completă
n– numărul atomilor de C

183. Stoichiometria oxidării a. palmitic

STOICHIOMETRIA OXIDĂRII A.
PALMITIC
16/2 -1 = 7 cicluri
7FADH2--------– 7 X 2=14ATP
7NADH+H ----- 7X3=21 ATP
8 CH3COSCoA--- 8X12= 96 ATP
Sumar: 131 mol de ATP
131-1=130 ATP
Deoarece 2 legături macroergice sunt irosite la
activarea acidului – beneficiul net este de 129

184. Bilanţul energetic al oxidării complete a acidului palmitic

BILANŢUL
ENERGETIC AL OXIDĂRII
COMPLETE A ACIDULUI PALMITIC
CH3 - (CH2)14 - CO ~S CoA + 7 FAD + 7 NAD+ + 7 H2O + 7 CoA SH
8 CH3 - CO ~ S CoA + 7 FADH2 + 7 (NADH + H+)
8 CH3 - CO ~ S CoA + 16 H2O + 24 NAD+ + 8 FAD + 8 ADP + 8 Pi
16 CO2 + 24 NADH + 24 H+ + 8 FADH2 + 8 ATP + 8 CoA SH
31 NADH + 31 H+ + 31/2 O2 + 93 ADP + 93 Pi
15 FADH2 + 15/2 O2 + 30 ADP + 30 Pi
31 NAD+ + 124 H2O + 93 ATP
15 FAD + 45 H2O + 30 ATP
Beneficiul net al arderii acidului palmitic este de 129
moli ATP deoarece se consumă 2 legături macroergice la
activarea acidului gras

185. Oxidarea AG nesaturaţi

OXIDAREA AG NESATURAŢI
-oxidarea AG nesaturaţi se desfăşoară normal pînă în
vecinătatea legăturii duble (cis configuraţie)
După trei cicluri normale de -oxidare se ajunge la un cis
– Δ3 – enoil – CoA.
Sub acţiunea cis Δ3 - trans ∆2 enoil Co A izomerazei
legătura dublă din cis – Δ3 trece în trans-∆ 2 – se
formează trans – Δ2 – enoil – CoA, intermediar normal al
-oxidării.
Exemplu: oxidarea acidului oleic (C18:1Δ9)
CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH

186.

187.

Pentru
AG polienici e necesară şi o altă enzimă
– dienoil Co A reductaza (NADPH+H) - , care
transformă trans 2 cis 4 –dienoil Co A în trans
3 enoil CoA.
Produsul sub acţiunea izomerazei trece în
trans 2 enoil CoA.

188.

189. Oxidarea AG cu număr impar de atomi de C

OXIDAREA AG
CU NUMĂR IMPAR DE ATOMI DE
C
Se oxidează în acelaşi mod ca AG saturaţi, dar în ultima etapă
se formează o moleculă de propionil CoA (C3) şi una de Acetil
CoA.

190. Oxidarea AG cu număr impar de atomi de C

OXIDAREA AG
CU NUMĂR IMPAR DE
ATOMI DE
C
E- propionil CoA carboxilaza
Co- vitamina H (biotina)
E- Metilmalonil-mutaza
Co- vitamina B12
Lipsa acestei E – acidemie metilmalonică (în sînge şi
urină apare acidul metilmalonic, micşorînd pH sîngelui
(administrat vitamina B12)

191.

BILANȚUL ENERGETIC PENTRU
AG CU NUMĂR IMPAR
MC
GDP+Pi GTP
Succinil –CoA
FAD FADH2
Succinat
H2O
Fumarat
Malat
Krebs
CITOZOL
NADP+
Malat
MC
NADPH+H+
CO2
Piruvat
CO2
NAD
Piruvat
NADH+H
Acetil Co A

192. Oxidarea AG în peroxisomi

OXIDAREA AG ÎN PEROXISOMI
AG C20-C26 ----pînă la C8
Diferă de oxidarea mitocondrială prin
reacţia de oxidare a acil-CoA la enoil-CoA
(E- oxidază)
Caracteristic

193.

Oxidarea AG în peroxisomi
Numărul
peroxisomilor creşte în
diabet, inaniţie, la administrarea unor
medicamente (aspirina, preparate
hipolemiante)
Absenţa peroxisomilor- sindromul
Zellweger: creşterea AG cu catena
lungă şi deces în primele luni de viaţă

194. Alte tipuri de oxidări

ALTE TIPURI DE OXIDĂRI
α-oxidare
– la acizii graşi ramificaţi
Reacţia este catalizată de o monoxigenază,
necesită Fe2+ şi ascorbat;
Rezultă hidroxiacizi care pot fi din nou oxidaţi şi
decarboxilaţi, formând acizi graşi cu 1 at.C mai
puţin decât originalul;
ω-oxidare
– oxidarea at.C cel mai depărtat
de gruparea carboxil
În microzomi;
În prezenţa monoxigenazei, NADPH şi
citocromul P450;
Se formează acizi dicarboxilici.

195.

•Comparaţia sinteză/degradare AG
•cu număr par de atomi de carbon

196. Reglarea metabolismului lipidic

REGLAREA METABOLISMULUI
LIPIDIC
efectuiază în mai multe aspecte:
Factorii Enzimatici:
a. Modificarea activităţii E incluse în sinteza
lipidelor
b.Modificarea V sintezei şi degradării E
Factorii de mediu: stresul emoţional negativ,
inaniţia, hipotermia, efortul muscular cauzează
pierderea din greutate a organismului.
Se

197.

Factorii
hormonali:
Glucagonul stimulează lipoliza
prin AMPc, activează lipaza hormono-dependentă.
hormonul de creştere la fel, dar cu o fază mai
tardivă (stimulează sinteza adenilat ciclazei de
novo).
Cortizolul – acţiune catabolică asupra ţesutului
adipos periferic (lipoliza)
Insulina posedă efect contrar, activează
fosfodiesteraza – inhibă lipoliza şi stimulează
lipogeneza.
Catecolaminele,

198. INSULINA

activează
biosinteza AG în ficat
Activează glicoliza – DHAP—Glicerol 3P
Activează PDH –Acetil CoA
Intensifică formarea citratului şi
transformarea sa în Acetil CoA (activarea
citrat liazei)
Activarea acetil Co A carboxilazei ----malonil
CoA

199. METABOLISMUL LIPIDIC ÎN PERIOADELE POSTPRANDIALE

Mărit
raportul Insulină/glucagon
DIGESTIA
ABSORBŢIA ------ chilomicroni (LPL) –AG liberi,
captaţi de ţesut adipos (80%)
În ficat:
A. Sinteza AG (din glucide sau alcool)
B. Sinteza AB, Col, FL, TAG
C. Sinteza LP (VLDL; HDL)

200. METABOLISMUL LIPIDIC ÎN PERIOADELE POSTPRANDIALE

VLDL sub acţiunea LPL ---- AG--- sunt captaţi de ţesutul
adipos----TAG

201. METABOLISMUL LIPIDIC ÎN PERIOADELE interalimentare

METABOLISMUL LIPIDIC ÎN
PERIOADELE INTERALIMENTARE
Scăzut
raportul Insulină/glucagon
TAG din ţesutul adipos sunt hidrolizate– AG şi
glicerol
AG se supun beta oxidării------ Acetil Co A—
ciclul Krebs---ATP
În ficat Acetil CoA --- sinteza corpilor cetonici (în
inaniţie)

202. Sinteza corpilor cetonici (cetogeneza)

SINTEZA CORPILOR CETONICI
(CETOGENEZA)
acetoacetatul,
β-hidroxibutiratul
acetona
lor are loc în ficat (în mitocondriile
hepatocitelor ),
Ca substrat – Acetil CoA (βoxidarea AG, ce
provin din lipoliza adipocitară, degradarea AA
cetoformatori)
Sinteza
sursă de energie în perioadele
de inaniţie (muşchiul cardiac, stratul cortical al
Rol:
rinichilor)

203. Sinteza corpilor cetonici (cetogeneza)

SINTEZA CORPILOR CETONICI
(CETOGENEZA)
Are loc când concentaţia AG în sânge este mare (foame,
inaniţie, dietă bogată în grăsimi, diabet insulino-dependent
netratat) şi disponibilitatea de glucoză este limitată
Principala cale de metabolizare a acetil CoA – includerea
în ciclul Krebs (în condiţiile în care scindarea lipidelor şi a
glucidelor este echilibrată) - “lipidele ard în flacăra
glucidelor”
În lipsa glucidelor; inaniţie, diabet - OA se utilizează pentru
generarea Gl.
În lipsa OA, Acetil Co A recurge la formarea corpilor
βhidroxibutiratul şi acetona
cetonici: acetoacetatul,

204.

205. Cetogeneza

CETOGENEZA

206. Utilizarea corpilor cetonici

UTILIZAREA
CORPILOR CETONICI
Sunt
substrate energetice preferate pentru
inimă, muşchi scheletici, cortex renal. În
inaniţie creierul foloseşte corpii cetonici ca
sursă majoritară de energie;
şi β-hidroxibutiratul servesc ca
substrate majore pentru sinteza lipidelor
cerebrale neonatale;
Acetoacetatul
β-hidroxibutiratul reprezintă o cale de export a
echivalenţilor reducători din ficat (25% din
NADH obţinut din b-oxidarea acizilor graşi este
folosit pentru sinteza acestui corp cetonic).

207. Activarea acetoacetatului

ACTIVAREA
ACETOACETATULUI
Transportul
corpilor cetonici prin sânge se
face sub formă liberă, fiind hidrosolubili.
Acidul acetoacetic din ficat trece în sânge de unde
este preluat de ţesuturile extrahepatice şi activat:
1. Calea tioforazică:
Reacţie de schimb cu succinil CoA
O
CH3
C
Acetoacetat
O
CH3
C
CH2
CH2
COO-
-OOC
CH2
CH2
Succinil CoA-acetoacetat-CoA transferaza
CO ~ S CoA
Acetoacetil CoA
-OOC
CH2
CH2
Succinat
CO ~ S CoA
Succinil CoA
COO-

208. activarea acetoacetatului:

ACTIVAREA ACETOACETATULUI:
1. Calea tioforazică:
Reacţie de schimb cu
succinil CoA

209. Activarea acetoacetatului

ACTIVAREA ACETOACETATULUI
2. Calea tiokinazică:
- Acetoacetatul – 2 mol de acetil CoA, utilizate ulterior în
ciclul Krebs (23 ATP)

210. Activarea beta-hidroxibutiratului

ACTIVAREA BETAHIDROXIBUTIRATULUI
Cea
mai importantă cale este transformarea sa
în acetoacetat, urmată de activarea la
acetoacetil CoA;
Poate avea loc direct în ţesuturile
extrahepatice, similar cu activarea directă a
acetoacetatului, cu formarea b-hidroxi-butiril
CoA, care sub acţiunea unei dehidrogenaze
specifice se transformă în acetoacetil CoA.

211. Utilizarea corpilor cetonici

UTILIZAREA
CORPILOR CETONICI

212.

BILANȚUL ENERGETIC AL
OXIDĂRII CORPILOR
CETONICI
Prin oxidarea unui mol de
acetoacetat se obţin 23 moli ATP
iar când produsul final al
cetogenezei este b-hidroxibutiratul
se obţin 21 moli ATP

213.

CORPII CETONICI
FICAT Oxidarea
AG
AG
acetil-CoA
acetoacetat
-hidroxibutirat
SÂNGE
CO2 +ATP
ciclul
Krebs
MUŞCHI,
CREIER
ŞI RINICHI
acetil-CoA acetoacetat
-hidroxibutirat
succinil-CoA
succinat
acetoacetil-CoA
Beta-cetoacil-CoA
transferaza

214. Cetonemie, cetonurie

CETONEMIE, CETONURIE
mărirea c% de corpi cetonici în sînge
Cetonurie – apariţia CC în urină
Se observă în:
Diete bogate în lipide, sărace în glucide;
inaniţie,
Diabet zaharat insulinodependent,
dereglări gastrointestinale la copii sau gravide
glucozurie renală
Cetonemie-

215. CAUZELE CETONEMIEI

Mărirea concentrației lui Acetil - Co A
(lipoliza activată).
2. Micșorarea OA (se include ăn
gluconeogeneză)
1.

216. CETOACIDOZA DIABETICĂ

CC
depăşesc 20 mmol/l (normă – 0,03–0,2
mmol/l)
-deficitul de insulină – blochează transportul Gl în
ţesutul muscular şi adipos (foame energetică).
Compensator – se măreşte secreţia hormonilor
de contrareglare (STH; adrenalinei, cortizolului,
glucagonului)

217. CETOACIDOZA DIABETICĂ

- Sub influienţa acestora se activează:
glicogenoliza, gluconeogeneza – hiperglicemie
progresivă; dar Gl nu poate fi utilizată de către
ţesuturi în continuare – lipsă de energie
pentru
asigurarea celulei cu energie sub
influienţa H contrareglare se activează lipoliza,
cu eliberarea de AGL, care la nivelul ficatului
sunt transformaţi în corpi cetonici.

218. Cetogeneza în diabet

CETOGENEZA ÎN DIABET
Raportul
glucagon/insulină creşte;
Creşte şi concentraţia hormonilor de stres:
adrenalină, noradrenalină, cortizol;
Creşte glicemia ca urmare a GNG şi
glicogenolizei;
Creşte lipoliza şi proteoliza
Reorientarea spre utilizarea corpilor cetonici

219. CETOACIDOZA DIABETICĂ

Eliminarea
hidroxibutiratului şi acetoacetatului
din organism (fiind anioni la excreţie) conduce la
pierderea de cationi – Na - rezultă cetoacidoza
Pierderea H2O – dehidratarea organismului

220. Cetogeneza în inaniţie

CETOGENEZA ÎN INANIŢIE
Glicemia
este scăzută, corpii cetonici sunt
utilizaţi iniţial de inimă şi muşchii scheletici,
glucoza fiind conservată pentru susţinerea
SNC;
După un post de 3 zile 1/3 din energia
creierului provine din oxidarea corpilor
cetonici;
După o săptămână de post, corpii cetonici
devin sursa majoritară de energie a creierului,
necesarul de glucoză fiind minim (se cruţă
proteinele musculare).

221.

METABOLISMUL
LIPIDELOR
STRUCTURALE.
EICOSANOIZII

222. Obiectivele

OBIECTIVELE
Metabolismul colesterolului. Biosinteza colesterolului –
substratele, etapele, reacţiile parţiale ale I etape (până la
acidul mevalonic), enzimele, coenzimele, reglarea.
Căile de utilizare şi eliminare ale colesterolului.
Biosinteza fosfogliceridelor: substratele, reacţiile parţiale ale
I şi a II căi;
Biosinteza sfingolipidelor: precursorii, reacţiile principale,
enzimele, reglarea.
Oxidarea fosfo-, sfingo- şi glicolipidelor.
Metabolismul eicosanoizilor. Căile ciclooxigenazică şi
lipooxigenazică ale biosintezei lor. Inactivarea.
Rolul eicosanoizilor în procesele inflamatorii, reacţiile alergice,
dereglările fluidităţii sanguine

223. Sinteza Colesterolului

SINTEZA COLESTEROLULUI
Se sintetizează din Acetil-CoA
Necesită 18 moli de Acetil-CoA, 16 NADPH+H şi 18 de ATP
Localizarea:
Ficat (80%), dar are loc şi în intestin, suprarenale,
tegumente
Începe în citoplasmă (continuă în RE şi peroxisomi)

224. Sinteza Colesterolului

SINTEZA COLESTEROLULUI
1.
2.
3.
Are loc în 3 etape:
Sinteza acidului mevalonic
mevalonatul prin mai multe reacţii - 3∆-izopentenil
pirofosfat. 6 molecule de 3∆-izopentenil pirofosfat –
scualen
Scualenul se supune ciclizării – lanosterol- Col

225.

226. Синтез холестерола

СИНТЕЗ ХОЛЕСТЕРОЛА

227. Reglarea HMG-CoA reductaza

REGLAREA HMG-COA REDUCTAZA
1. la
nivelul sintezei (v de transcriere a genelor)
expresia genei HMG-reductazei este controlată de SREBP(proteină
care leagă elementul reglator al sterolilor), proteină integrală a
membranei RE.
Ea este asociată cu proteina care activează clivarea ei – SCAP.
Cînd nivelul sterolilor scad – complexul SREBP-SCAP părăseşte RE
şi la nivelul aparatului Golgi, proteazele acţionează asupra SREBP şi
formează un fragment solubil care pătrunde în nucleu şi funcţionează
ca factor de transcripţie ---- se intensifică sinteza HMG-reductazei.
Cînd sterolii sunt în c% mari --- are loc reţinerea complexului SCAPSREPB în RE şi nu are loc activarea SREBP --- inhibarea sintezei de
Col.

228. Reglarea HMG-CoA reductaza

REGLAREA HMG-COA REDUCTAZA
1. la
nivelul sintezei (v de transcriere a
genelor)
2. la nivelul modificării v de degradare
3. Retroinhibiţie - enzima este inhibată de
mevalonat şi de colesterol
4. Reglare covalentă- forma activă este forma
defosforilată
5. Reglarea hormonală - insulina şi hormonii
tiroidieni activeză HMG-CoA reductaza, iar
glucagonul are efect opus

229. Reglarea

REGLAREA
Reacţia – limită a biosintezei e formarea
acidului mevalonic, catalizată de o enzimă
compusă reglatoare – β hidroxi β metilglutaril-CoA reductaza
HMG-CoA reductaza – localizată la nivelul RE
Structura: 887 AA cu 2 domenii structurale:
unul
hidrofob
(membranar)
şi
altul
citoplasmatic (posedă activitate catalitică).

230. Reglarea HMG-CoA reductaza

REGLAREA HMG-COA REDUCTAZA
1. la
nivelul sintezei (v de transcriere a
genelor)
2. la nivelul modificării v de degradare
3. Retroinhibiţie - enzima este inhibată de
mevalonat şi de colesterol
4. Reglare covalentă- forma activă este forma
defosforilată
5. Reglarea hormonală - insulina şi hormonii
tiroidieni activeză HMG-CoA reductaza, iar
glucagonul are efect opus

231.

Conţinutul
Col depinde de regimul alimentar.
Acest colesterol alimentar inhibă sinteza
reductazei în ficat
Inhibarea prin medicamente: statinele – inhibitori
reversibili, competitivi ai HMG reductazei.

232. Căile de transformare ale colesterolului

CĂILE DE TRANSFORMARE ALE
COLESTEROLULUI
1.
În tegumente ---colecalciferol
2. În suprarenale- sinteza
corticosteroizilor
3.În glande sexuale- sinteza
hormonilor sexuali
4. În ficat – sinteza AB primari
5. În ficat şi intestin – LP plasmatice

233. Catabolismul şi eliminarea Col

CATABOLISMUL ŞI ELIMINAREA
COL
1.
Calea biliară:
Col biliar---intestin --reducere la
coprostanol sau colestanol---fecale
AB neabsorbiţi (0,25g/zi)----fecale
2. Celule epiteliale descuamate----fecale
3.Secreţia sebacee la nivelul
tegumentelor
4.Eliminare urinară a metaboliţilor
hormonilor steroizi şi a vitaminelor D

234. LITIAZA BILIARĂ

Colesterolul (care este hidrofob) este
dizolvat în bilă prin formarea de micelii cu
fosfolipide (lecitine) şi săruri biliare într-o
proporţie bine stabilită:
colesterol:fosfolipide:săruri biliare.
O modificare minoră a acestui raport
determină cristalizarea colesterolului în
jurul nucleului format din proteine şi
bilirubină cu generare de calculi biliari litiază biliară

235. Sinteza glicerofosfolipidelor

SINTEZA GLICEROFOSFOLIPIDELOR
LOCALIZAREA:
Are loc intensiv în ficat; peretele intestinului, testicule,
ovare, glanda mamară
Sunt sintetizate în reticulul endoplasmatic neted,
transportate în aparatul Golgi, iar ulterior către
membrane
2 căî de sinteză:
1. sinteză PC și PE din colina sau etanolamina
preexistentă
2. Sinteza PI și cardiolipinei ce utilizează ca intermediar
comun acidul fosfatidic
Particularitatea biosintezei FL este participarea
precursorilor în forme active de derivaţi ai citidin fosfatului
(CDP) ca CDP-colina, CDP-etanolamina, CDP-diglicerid.

236. SINTEZA FOSFATIDILCOLINEI (PC) ȘI FOSFATIDILETANOLAMINEI(PE)

Colina
si etanolamina se obtin din alimentatie sau
din catabolizarea FL
Reacțiile cuprind:
1. fosforilarea colinei/etanolaminei
2.
conversia la forma activata: CDP-colina/CDPetanolamina
3. colin-fosfatul sau etanol-fosfatul sunt transferate
din nucleotid (parasind CMP) pe o molecula de
DAG

237. 1. Sinteza PC

1. SINTEZA PC

238. IMPORTANȚA REUTILIZĂRII COLINEI

COLINA în organism:
1. Sintetizată de novo (insuficientă)
2. Din alimente - necesarul zilnic:
La femei – 425 mg
La bărbați – 550 mg
Deasemenea ea este utilizată la sinteza
acetilcolinei

239.

(etanolamină)
(Fosfoetanolamină)
(CDP-etanolamină)
(Fosfatidiletanolamină)

240.

SINTEZA FOSFATIDILSERINEI (PS)
FOSFATIDILETANOLAMINA
ETANOLAMINĂ
SERINA
FOSFATIDILSERINĂ

241.

SINTEZA PC ÎN FICAT din PS

242.

SUBSTANȚELE LIPOTROPE
Ficatul este un organ specific de sinteză a fosfolipidelor
plasmei.
În lipsa cholinei sau a grupelor CH3, necesare pentru sinteza
lor, diminuează viteza de sinteză a fosfolipidelor şi, respectiv,
viteza cu care acizii graşi sun eliminaţi din ficat.
În consecinţă, are loc depozitarea lipidelor în ficat - provoace
distrofia grasă a ficatului
Orice substanţă donatoare de CH3 pentru sinteza cholinei
este denumită lipotropă.
O serie de substanţe, medicamente poartă denumirea de
substanţe lipotrofe.

243.

The synthesis of PE,
PC, PS in eukaryotic
cells.

244. Sinteza PI și cardiolipinei din A. FOSFATIDIC

SINTEZA PI ȘI CARDIOLIPINEI DIN
A. FOSFATIDIC

245.

4
5

246. Catabolismul fosfogliceridelor are loc sub acţiunea fosfolipazelor

CATABOLISMUL
FOSFOGLICERIDELOR
ARE LOC SUB ACŢIUNEA
FOSFOLIPAZELOR

247. Fosfolipazele

FOSFOLIPAZELE
– este prezentă în multe dintre
ţesuturile mamiferilor
A2- este prezentă în ţesuturi şi sucul
pancreatic
E prezentă în veninul de şarpe şi cel de
albine
Prin acţiune asupra fosfatidilinozitolului –
eliberează a. arahidonic (precursorul
prostaglandinelor)
Fosfolipaza C se afşă în lizozomii hepatici
(produce mesagerul secund)
A1

248. Sinteza sfingolipidelor

SINTEZA SFINGOLIPIDELOR
Se
formează din palmitoil CoA şi Ser
Sfingozina liberă se formează din
ceramidă
Sinteza are loc pe suprafaţa citozolică
a membranelor reticulului
endoplasmatic

249.

250. Catabolismul sfingomielinelor

CATABOLISMUL SFINGOMIELINELOR
Sfingomielinaza
(lizozomală): ceramid+fosforilcolină
Ceramidaza – degradează legătura N acilică

251. Catabolismul sfingomielinelor

CATABOLISMUL
SFINGOMIELINELOR
Ceramida
poate fi implicată în
răspunsul la stres
Sfingozina inhibă proteinkinaza C

252. Sinteza glicolipidelor

SINTEZA GLICOLIPIDELOR
Sinteza cerebrozidelor:
La sinteză participă:UDP-Gl; UDP-Gal
Ceramidă +UDP-Gal (UDP-Gl)----Calactocerebrozidă
(Glucocerebrozidă)
Ceramidă +(UDP-monozaharide)n-----Globozid

253. BIOSINTEZA CEREBROZIDELOR

254. Grupari sulfat: de la trasnportorul de sulfat 3'-fosfoadenozin-5'-fosfosulfat (PAPS): galactocerebrozid-3-sulfatul=sulfatida cea mai importanta din creier Galactocerebrozid +PAPS-----Sulfatida

BIOSINTEZA SULFATIDELOR
GRUPARI SULFAT: DE LA TRASNPORTORUL DE SULFAT 3'FOSFOADENOZIN-5'-FOSFOSULFAT (PAPS):
GALACTOCEREBROZID-3-SULFATUL=SULFATIDA CEA MAI
IMPORTANTA DIN CREIER
GALACTOCEREBROZID +PAPS-----SULFATIDA

255. SINTEZA GANGLIOZIDELOR

La sinteză participă UDP-N-acetil galactozamină
Globozid +CMP_NANA-----Gangliozid +CMP
Ceramida
Glu
UDP-Glu
UDP-glucoza: ceramid
glucozil transferaza
UDP
Sulfat
PAPS
Cerebrozid
CMP-NANA
GM3 sintaza (sialil transferaza)
Cerebrozid
sulfokinaza
CMP
UDP-Gal-Glu
PAP
Cerebrozid: UDP-Gal -Glu
glucozil transferaza
Sulfatid
Gangliozid GM4
UDP

256.

Examples of ganglioside structure
NANA is synthesized from N-acetyl-mannosamine-6-P and PEP

257. Catabolismul glicolipidelor

CATABOLISMUL GLICOLIPIDELOR
Cerebrozidele
sunt degradate de
hexozidaze care îndepărtează
resturile de glicozil (capătul
nereducător)
fiecare tip de legătură glicozidică este
scindată de o glicozidază spesifică.
Carenţa acestor E (localizate în
lizozomi) - lipidoze

258. Lipidoze tisulare

LIPIDOZE TISULARE
Boli
ereditare, caracterizate prin
acumularea de sfingolipide în creier şi
ţesuturi, datorate deficienţei enzimelor
implicate în catabolizarea lor
(scindarea are loc în lisosomi)

259. Lipidoze tisulare

LIPIDOZE TISULARE
Neimann-Pick - deficienţa de
sfingomielinază
sfingomielina SM- se acumulează în ficat,
splină, creier
Hepato- şi splenomegalie, tulburări
digestive, întîrziere psihomotorie, convulsii
Decedează în vârsta fragedă
1.

260. Lipidoze tisulare

LIPIDOZE TISULARE
2.
afecţiunea Tay-Sachs – lipsa
hexozaminidazei (hidrolază ce scindează
N acetil-galactozamina din GM2)
Acumularea de GM2 în creier – întîrzieri
psihomotorii, creşterea în volum şi masă a
creierului, atrofie musculară, paralizie,
orbire.
pe retina ochiului – apar pete de culoare
roşie-vişinie – gangliozid GM2

261. Eicosanoizii

EICOSANOIZII
Sunt
substanţe biologic active de
natură lipidică, derivate din a.graşi
polinesaturaţi şi îndeplinesc în
organism roluri multiple.
COOH
Arachidonic acid

262. Eicosanoizii

EICOSANOIZII
Deosebim:
(clasice- PG şi
endoperoxizii prostaglandinici (PGG2 şi
PGH2)
Prostaciclina (PGI2)
Tromboxanii (TX)
Leucotrienele (LT)
Prostaglandinele

263. Structura chimică- Prostaglandine

STRUCTURA CHIMICĂPROSTAGLANDINE
Reprezintă
AG nesaturaţi cu 20 C
Sunt derivaţi ai acidului prostanoic
Existenţa unui ciclu pentanic format între C8-C12
PG
se deosebesc între ele prin:
1. natura substituienţilor din nucleul pentanic
(PGA-PGI)
2. Catenele laterale pot conţine un număr diferit de
legături duble (PG1, PG2, PG3)

264.

265.

TX conţin în structura lor ciclul piranic (TXA2
şi TXB2)
TXA2 este sintetizat din PGH2 de către
sintaza tromboxanică microzomală.

266. Structura chimică - LT

STRUCTURA CHIMICĂ - LT
(LTA-LTE) – cuprind în structura lor mai multe
legături duble, trei fiind conjugate. Cele mai active
la om sunt LTA4.
LT

267. Biosinteza eicosanoizilor

BIOSINTEZA EICOSANOIZILOR
Are
loc la nivelul tuturor ţesuturilor
După sinteză nu se depozitează dar acţionează
imediat
Are loc în 2 etape:
Sinteza acidului arahidonic (comună)
Sinteza PG, TH, LT

268. I: Sinteza acidului arahidonic

I: SINTEZA ACIDULUI ARAHIDONIC
Derivat al acidului linoleic
Este prezent la nivelul membranelor celulare
Se eliberează prin activarea fosfolipazei A2

269.

270. II.Sinteza PG, TX şi LT

II.SINTEZA PG, TX ŞI LT
2
căi:
Calea ciclooxigenazei conduce la sinteza PG,
TX
Calea lipooxigenazei – la sinteza LT

271.

272. Ciclooxigenaza

CICLOOXIGENAZA
o hemoproteină, cu o activitate dublă:
a. dioxigenazică (încorporează O2 în
substrat)
b. peroxidazică (descompune peroxidul).
este

273.

COOH
arachidonic acid
2 O2
Cyclooxygenase
O
COOH
O
PGG2
OOH
2 e
Peroxidase
O
COOH
O
PGH2
OH

274.

Catalyzed by 5-Lipoxygenase:
COOH
arachidonate
O2
OOH
COOH
5-HPETE
H2O
O
COOH
leukotriene-A4

275.

Ciclooxigenaza
COX-1 – enzimă constitutivă; mucoasa gastrică,
plachete, endoteliu vascular, rinichi
COX-2 – enzimă inductibilă; sinteza ei creşte în
macrofage şi monocite ca răspuns la stimului
inflamatori; se găseşte şi în muşchii netezi, celulele
epiteliale şi endoteliale, neuroni
COX-3 – în creier, ţesuturile periferice; este inhibată
de paracetamol şi metamizol (analgezice şi
antipiretice)

276. Inhibitorii sintezei:

INHIBITORII SINTEZEI:
– inhibă fosfolipaza A2
Aspirina (medicamente antiinflamatoare
nesteroide) - inhibă ireversibil COX (prin
acetilarea grupelor hidroxil a resturilor de Ser
localizate în situsul activ al enzimelor).
Derivaţii imidazolului – inhibă tromboxan
sintaza.
Corticosteroizii

277. Catabolismul PG

CATABOLISMUL PG
a.
b.
Viaţă biologică scurtă:
TXA2 are T1/2= 30 minute, şi suferă o
hidroliză rapidă, nonenzimatică la inactivul
TXB2.
Prostaciclina (PGI2) - T ½ - 3 minute la 37 °C
şi pH 7,5 şi este convertită printr-o hidroliză
nonenzimatică la forma inactivă.
PG clasice sunt eliminate la nivelul plămînului
Principalii derivaţi sunt 15-ceto- iar ai
prostaciclinelor 6 ceto-, care se elimină cu
urina.

278. Mecanismele de acţiune

MECANISMELE DE ACŢIUNE
Au acţiune autocrină sau paracrină
Determină variaţii ale nucleotidelor ciclice AMPc, GMPc,
nivelului Ca intracelular sau activarea transcrierii şi sintezei
de proteine.
PG creşte AMPc în adenohipofiză, plachetele pulmonare şi
tiroidă, însă descreşte AMPc în ţesutul adipos.
Tromboxanii blochează producerea de AMPc şi mobilizează
Ca2+ intracelular.

279. Acţiunile biologice

ACŢIUNILE BIOLOGICE
Diferă
nu numai de natura chimică (PG, LT, TX)
dar şi de cea a tipului celular
Prostaglandinele:
Vasodilataţie puternică
Reducerea sintezei interleukinelor IL-1 şi IL - 2
Diminuarea agregării plachetare şi leucocitare
PGF2 alfa – brohoconstricţie, vasoconstricţie
periferică şi contracţia fibrelor musculare netede

280.

Acţiunile biologice
Plachetele sanguine (trombocite) conţin tromboxan
sintază; se obţine TXA2 - vasocontrictor (contracţia
arterelor) şi stimulator al agregării plachetare (etapa
iniţială în coagulare)
Celulele endoteliale ale sistemului vascular conţin
prostaciclin sintază; se obţine prostaciclina (PGI2),
vasodilatator şi inhibitor al agregării plachetare
Prostaciclina şi tromboxanul alcătuiesc un sistem de
control al homeostaziei tonusului vaselor sanguine şi al
agregării plachetare

281. Acţiunile biologice

ACŢIUNILE BIOLOGICE
La nivelul TGI:
PGF2α – acţiune contractilă asupra musculaturii
netede longitudinală şi circulară;
PGE2 – relaxează musculatura circulară, acţiune
inhibitorie asupra secreţiei de suc gastric şi
absorbţiei intestinale.

282. Acţiunile biologice

ACŢIUNILE BIOLOGICE
Sistemul respirator:
PGE şi PGF – implicate în stări patologice ca edem
pulmonar, embolie, astm.
PGF2α – acţiune contractilă asupra traheei, bronhiilor
PGE2- bronhodilatatoare

283. Acţiunile biologice

ACŢIUNILE BIOLOGICE
SNC: reglarea transmisiei sinaptice.
PGE2- scade c% de GMPc – efecte tranchilizante,
anticonvulsive
PGF2α – creşte c% GMPc – efecte contrare
În
inflamaţie:
Au rol tromboxanii, prostaciclina şi
endoperoxizii intermediari
Implicati în apariţia şi dezvoltarea
inflamaţiilor articulaţiilor (artrita
reumatoidă), pielii (psoriazis), ochilor
(tratament cu corticosteroizi, care inhibă
sinteza prostaglandinelor)

284. Acţiunile biologice

ACŢIUNILE BIOLOGICE
Sistemul de reproducere:
la bărbaţi influenţează spermatogeneza; la femei controlează
ciclul ovarian.
PGF2α - acţiune contractilă asupra musculaturii netede a
uterului.

285. Acţiunile biologice

ACŢIUNILE BIOLOGICE
Sistem circulator:
Prostaciclina şi TX – controlează tonusul vaselor
sanguine şi agregarea plachetară.
TXA2 – acţiune contractilă – creşte TA. La nivelul
plachetelor – stimulează agregarea şi formarea de
tromb
Prostaciclina – acţiuni opuse (vasodilataţie,
inhibarea agregării plachetare)

286. Acţiunile biologice

ACŢIUNILE BIOLOGICE
1.
2.
3.
4.
5.
6.
LT sunt sintetizate de leucocite şi intervin în:
Modificarea permeabilităţii vasculare
Amplificarea sintezei interferonilor (efect antitumoral şi
antiviral)
Amplificarea sintezei interleukinelor
Modificarea agregării leucocitelor
Proliferarea limfocitelor T
Sunt implicate în astmul bronșic

287. Acţiunile biologice

ACŢIUNILE BIOLOGICE
LT (LTB4) –determină acumularea de neutrofile
în focarul inflamator.
La nivelul plămânului – efecte contractile
asupra musculaturii netede (bronhoconstricție).
LTC4 - responsabilă de producerea şocului
anafilactic.

288.

METABOLISMUL
LIPOPROTEINELOR
VITAMINELE
LIPOSOLUBILE

289. Obiectivele

OBIECTIVELE
Metabolismul lipoproteinelor
Cauze, mecanismele dereglării metabolismului
lipidelor, manifestările biochimice.
Dislipidemiile:
a) hipolipoproteinemiile familiale – afecţiunea Tangier,
- şi -lipoproteinemia familială;
b) hiperlipoproteinemiile primare şi familiale;
c) hiperlipoproteinemiile secundare (dobândite) –
în diabet zaharat, alcoolism, afecţiuni ale glandelor
endocrine.
Cauze, mecanismele dereglării metabolismului
lipidelor, manifestările biochimice.
Metabolismul vitaminelor liposolubile: sursele
alimentare, necesităţile diurne, transformările
A-, hipo- şi hipervitaminozele A, D, E, K – cauze,
manifestări metabolice.

290.

Metabolismul
lipoproteinelor

291. LIPOPROTEINELE (LP)

LP- sînt complexe lipoproteice,
alcătuite din componente lipidice
(TAG, FL, Col, colesteride) şi
proteice.
Componentele proteice sînt denumite
apolipoproteine (Apo).

292. LIPOPROTEINELE (LP)

1.
2.
3.
1.
2.
3.
Rolul LP
Transportul lipidelor exogene şi endogene
Participă la păstrarea compoziţiei lipidice a
membranelor
Reglează procese metabolice celulare
Rolul Apo:
componente amfipatice a LP
oferă situsuri de recunoaştere pentru R de
pe suprafaţa celulelor
sunt activatori sau inhibitori ai E ce
participă la metabolismul lor

293. Structura LP

STRUCTURA LP
miez hidrofob - lipidele nepolare (TAG şi esterii Col)
învelişul hidrofil - lipidele amfipatice (FL, Col) şi
Apo
LP cuprind şi cantităţi mici de glucide (sub formă de
glicoproteine).

294. Metodele de separare

METODELE DE
SEPARARE
Ultracentrifugare
Electroforeză.

295. LIPOPROTEINELE

LIPOPROTEINE ULTRACENTRI
LE
FUGARE
ELECTROFORE
ZĂ
chilomicronii
chilomicronii
chilomicronii
VLDL
very low density
lipoproteins
LP cu densitate
foarte mică
pre - - LP
LDL,
low density
lipoproteins
LP cu densitate
mică
- LP
HDL,
high density
lipoproteins
LP cu densitate
mare
- LP

296.

CM
VLDL
LDL
HDL
densitatea
g/sm3
< 0,95
0,95-1,006
1,019- 1,063
1,12-1,21
Diametrul
nm
>100
25-75
22-24
6-12
% proteine
1-2
7-10
14-25
45-55
% lipide
98-99
90-93
75-86
45-55
lipidele
TAG
exogene
TAG
endogene
Col
Fl
Apo
B48; C, E, A
B100; C, E
B100
AI; AII

297.

Apo
LP
Locul
sintezei
Rolul
A -I
HDL
intestin, ficat
Constituent major al HDL.
Activator al LCAT. Legarea de
receptorii HDL şi transportul
invers al Col
A-II
HDL
intestin, ficat
Rol structural Activator al TGLH
A-IV
CM,
HDL
intestin, ficat
Activator al LCAT. Transportul
invers al Col
B-48 CM
Intestin
Secreţia chilomicronilor
B100
ficat
Biosinteza şi secreţia VLDL.
Legarea cu receptorii specifici
pentru LDL (exercită un
feedback negativ asupra
sintezei Col)
VLDL,
LDL,
IDL

298.

Apo
LP
C-I
CM, VLDL,
HDL
CM, VLDL,
HDL
CM, VLDL,
HDL
HDL
C-II
C-III
D
E
IDL, CM,
VLDL
Locul
sintezei
Rolul
ficat
Activator al LCAT (in
vitro)
Activator al
lipoproteidlipazei
Inhibitor al
lipoproteidlipazei
Transportor de Col
esterificat între diverse
LP
t
ficat
ficat
ficat
Ficat,
macrofage
Legarea cu receptorii apo
E (E3/4) din hepatocit.
Legarea cu receptorii B/E
din ţesut (E4/4).

299. Enzime implicate în metabolismul lipoproteinelor

ENZIME IMPLICATE ÎN METABOLISMUL
LIPOPROTEINELOR
Lipoproteinlipaza endotelială (LPL-aza):
- localizată în ţesutul adipos, miocard, musculatura
scheletică, glanda mamară;
Rol: - hidroliza TAG din CM și VLDL
Activată de apo CII; inhibată de apo CIII
Lecitin-colesterol-acil-transferaza (LCAT) plasmaticăsintetizată în ficat şi înglobată în HDL;
Rol - în îmbogăţirea miezului LP cu CE
lecitină + Col
2-lizolecitină + CE
Lizolecitina hidrofilă părăseşte LP, iar Col liber din periferia
LP, esterificându-se devine mai hidrofob şi pătrunde în
miezul particulei LP.
Acil-CoA-colesterol acil transferaza (ACAT)
intracelulară- catalizează esterificarea Col; rol în
depozitare intracelulară a CE

300. METABOLISMUL CHILOMICRONILOR

Sunt
sintetizaţi în celulele mucoasei intestinale
şi încorporează lipidele alimentare absorbite
(TAG- 85-90%, Col).
Particulile primare cuprind apo-B48 şi apoA.
ROLUL: transportă lipidele exogene din intestin
spre țesuturi și ficat
CM
sunt prezenţi în plasmă după îngerarea
grăsimilor. După 6-7 ore de la îngestia de
grăsimi CM dispar din sînge.

301. METABOLISMUL CHILOMICRONILOR

După
sinteză sunt secretaţi în vasele limfatice
care drenează intestinul şi la nivelul canalului
toracic trec în plasmă.
În plasmă CM primesc Apo C şi E de la HDL

302.

303. Catabolismul chilomicronilor

CATABOLISMUL
CHILOMICRONILOR
În prima etapă
a. sub acţiunea lipoproteinlipazei (LPL, activată de
apo C-II) TAG sunt hidrolizate în AG+glicerol.
Ţesuturile utilizează AG pentru oxidare (muşchi scheletici,
miocard), depozitare (ţesut adipos), secreţie de grăsimi
(glanda mamară).
b. pe când Col, FL, Apo C sunt transferate pe HDL.
CM devin resturi CM
A două etapă
constă în captarea resturilor de CM de către ficat,
facilitată de apo E (interacţionează cu E-receptorii
din hepatocit) unde sunt degradate. Pe această
cale ajunge la ficat o parte din Col exogen şi cel
intestinal

304.

305.

306. METABOLISMUL CHILOMICRONILOR

307. Patologia

PATOLOGIA
Deficitul
înăscut de LPL- hiper-CM-emie
Mărirea c% CM, TAG, depunerea TAG în ţesuturi
(xantoame)
Anomalia sintezei de Apo B-48 –
imposibilitatea formării CM şi transportului
lipidelor exogene
TAG se acumulează în celulele intestinale; este
perturbată absorbţia lor; ele fiind eliminate prin
masele fecale – steatoree
În sînge: micşorarea lipidelor totale; TAG; Col

308. Pre--LP (VLDL)

PRE- -LP (VLDL)
sintetizate
în ficat din lipidele endogene
au un conţinut ridicat de lipide (90-93%): 5565% TAG, 12-18% FL, Col esterificat 12-14% şi
Col liber 6-8%.
cuprind apo B-100 ,
Funcţia principală- transportul TAG sintetizate în
ficat spre ţesuturile extrahepatice.
în plasmă primesc apo C (apo CII) şi apo E de la
HDL.
VLDL sunt prezente în plasmă după îngerare de
raţii bogate în glucide

309. Catabolismul VLDL

CATABOLISMUL VLDL
La nivelul ţesuturilor extrahepatice sub
acţiunea LPL-azei TAG din VLDL se
scindează în AG şi glicerol.
Odată cu scăderea TAG are loc:
a. pierderea de apo C-II care trece pe HDL
b. Îmbogăţirea cu esteri de Col, furnizat de
HDL astefl VLDL sunt transformate în IDL.
IDL – o parte sunt catabolizate în ficat
prin interacţiunea cu E-R,
iar alta - sunt transformate în LDL.

310.

311.

312. Patologia

PATOLOGIA
Steatoza
(infiltraţia grasă a ficatului) –
acumularea grăsimilor în ficat
Cauza: amplificarea sintezei TAG în ficat sau
perturbarea căilor de sinteză şi transport (export)
de VLDL
Acţiune protectoare o au factorii lipotropi: Met;
proteine bogate în Met; grăsimile nesaturate;
vitamina E – ele favorizează exportul TAG
hepatice

313. LDL - -LP

LDL - -LP
se
formează în plasmă din VLDL după
îndepărtarea TAG (sub acţiunea LPL, TGL) şi
îmbogăţire cu Col.
au un conţinut lipidic de 75-86%, componenta
majoră fiind Col: 35-40% - Col esterificat, 310% -Col liber; 20-25% - FL şi 8-12% - TAG.
Apo majoritară este B-100.
sunt prezente în sîngele recoltat dimineaţa după
un post de 8-10 ore şi cuprinde 70% din Col total
plasmatic.
ROLUL: transportă Col de la ficat diverselor
ţesuturi periferice.

314.

315.

Catabolismul LDL
RECEPTORII LDL
1) Receptori LDL clasici- sunt subiectul downreglării - în funcţie de cantitatea de colesterol
acumulat celular
2) Receptori de tip scavenger- captează LDL
alterate (ex. oxidate); nu sunt subiectul down-reglării,
ca receptorii LDL clasici; rol în iniţierea aterogenezei
şi formarea celulelor spumoase (macrofage care au
"înghiţit" prea mult colesterol)

316. Catabolismul LDL

CATABOLISMUL LDL
I: În ficat, suprarenale, limfocite, celule musculare
netede:
LDL prin intermediul apo B-100 şi apo E
interacţionează cu R clasici
fixate pe R, LDL sunt translocate în interiorul celulei şi
fuzionează cu lizozomii
În lizozomi LDL sub acţiunea E lizozomale sunt
hidrolizate în: proteine, FL, Col esterificat, Tg.
Col liber:
a.
este utilizat la construcţia membranelor, sinteza de
hormoni steroidici, acizi biliari
b.
surplusul este esterificat şi depozitat în celulă.
Esterificarea Col e catalizată de E - acil-CoA- Colaciltransferaza (ACAT), rezultînd esteri ai Col cu acizii
palmitic, palmitooleic, oleic.

317. k

K
1.
2.
3.
Colesterolul liber:
inhibă HMG-CoA-reductaza, ca rezultat
sinteza Col în ţesuturile extrahepatice
este menţinută la un nivel scăzut;
inhibă sinteza R- B,E, astef determină
micşorarea numărului lor pe membrană
şi diminuarea captării LDL
activează E microzomială ACAT

318. II. În macrofage:

II. ÎN MACROFAGE:
Macrofagele încorporează LDL care prezintă alterări ale
componentelor proteice sau lipidice.
Receptorii care recunosc LDL modificate nu sînt reglaţi
prin feed-back negativ (cum se reglează receptorul clasic
LDL) şi, ca urmare, prin încărcarea macrofagelor în mod
excesiv cu Col apar “celulele spumoase”.
Modificările biochimice ale LDL constau în acetilări,
glicozilări ale apo (apo B-100, apo E) şi /sau alterări
oxidative ale acizilor graşi nesatiuraţi.

319.

320. Patologia

PATOLOGIA
de tip II –
deficienţă calitativă şi cantitativă a R
membranari pentru LDL
IIa – mărirea Col LDL – xantomatoză
IIb – mărirea Col LDL+VLDL (Tg)obezitate (lipsesc xantomele)
Risc de aterogeneză înaltă
Hiperlipoproteinemia

321. -LP - HDL

-LP - HDL
conţinut
lipidic de 45-55%, predominînd FL – 2030%, Col 17-23% şi Tg 3-6%.
Componenţa proteică - apo A (AI, AII) dar conţin
cantităţi mici de apo C, D, E. Nu cuprind apo B.
HDL sînt secretate şi sintetizate de hepatocite şi
enterocite sub forma unor particule nascente de
formă discoidală, alcătuite dintr-un strat dublu
lipidic (FL; Col) şi apo A, apo E.
Particulele nascente din intestin nu conţin apo E.

322. METABOLISMUL HDL

HDL
captează Col liber atît din ţesuturile
periferice cît și din LP plasmatice (CM,
VLDL).
Sub acţiunea LCAT (activată de apo AI)Col este imediat esterificat şi migrează în
interiorul particulei ---- HDL sferic matur
(HDL3, sărace în CE, iar in final HDL2 bogate in
CE ce sunt transportati la ficat)

323. HDL and Reverse Cholesterol Transport

HDL AND REVERSE CHOLESTEROL TRANSPORT

324. HDL and Reverse Cholesterol Transport

HDL AND REVERSE CHOLESTEROL
TRANSPORT

325. Catabolismul HDL

CATABOLISMUL HDL
HDL
sînt catabolizaţi la nivelul ficatului:
Prin intermediul apo E particulele
interacţionează cu R de pe suprafaţa
hepatocitelor, sunt internalizaţi şi
componentele degradate.
Rolul principal al HDL este transportul
Col din celulele extrahepatice în ficat,
sediul catabolismului Col
(transformare în AB şi excreţie prin
bilă).

326. HDL and Reverse Cholesterol Transport

HDL AND REVERSE CHOLESTEROL
TRANSPORT
LDL-R
50% of HDL C may
Return to the liver
On LDL via CETP

327.

328. Patologia

PATOLOGIA
Hipolipoproteinemia
familiară –
deficit de HDL
Cauza: deficit al sintezei de apoA
Caracteristic: micşorarea HDL;
Col HDL; FL
Splenomegalie, hipotrofie
amigdaliană; anomalii neurologice

329. EXPLORĂRI UZUALE ALE METABOLISMULUI LIPIDIC

330. Explorări uzuale

EXPLORĂRI UZUALE
Pentru efectuarea determinărilor:
pacienţii urmează
o dietă normală timp de 2 săptămâni
este eliminată medicaţia care ar putea
afecta metabolismul lipidic
valorile obţinute – corelate cu vârsta şi
sexul pacienţilor

331. Explorări uzuale

EXPLORĂRI UZUALE
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
Aspectul plasmei
Lipidele totale
Colesterol total
Trigliceridele
HDL-colesterolul
LDL- colesterolul
Colesterol total/HDL-colesterol
Lipoproteina (a)

332. 1. Aspectul plasmei

1. ASPECTUL PLASMEI
Clar
Normal
Hipercolesterolemie
Opalescent sau
lactescent
Hipertrigliceridemie
Supernatant cu inel
cremos
Creşterea
chilomicronilor

333. Colesterolul total

COLESTEROLUL TOTAL
normal
de graniţă
înalt
<5,2 mmol/L
5,2-6,2 mmol/L
>6,2 mmol/L
HIPERCOLESTEROLEMIA
se
întîlneşte în boli erediatre
(hipercolesterolemia eriditară) sau
dobândite (obezitate, sindrom nefrotic, ATS,
hipotiroidie, icter obstructiv)

334. HIPERCOLESTEROLEMIA FAMILIALĂ

335. LDL-COLESTEROLUL

Formula
de calcul:
LDL-col (mmol/L) = Col total – HDL-col –
0,45*TAG
LDL-col (g/L) = Col total – HDL-col – 0,2*TAG
normal
risc
moderat al BIC
risc înalt al BIC
<3,37 mmol/L
3,37 – 4,12 mmol/L
>4,14
Creşterea LDL-Col apare în HLP ereditare (tip II a, II b) ;
sau dobândite (hipotiroidie, sindrom nefrotic, DZ).

336. TRIGLICERIDELE

normal
acceptabil
nivel moderat
nivel înalt
<1,6 mmol/L
1,6-2,2 mmol/L
2,2-2,8 mmol/L
>2,8 mol/L
Hipertrigliceridemia
se întîlnesc în HLP esenţiale (tip II b, IV şi
V) sau secundar în DZ, consum crescut de
grăsimi, alcool sau glucide, în insuficienţa
renală, utilizarea de corticosteroizi sau
estrogeni.

337. HDL-colesterolul

HDL-COLESTEROLUL
Valorile
normale:
Bărbaţi – 0,35 – 0,75 g/l (0,9-1,4 mmol/L);
Femei – 0,45 – 0,85 g/l (1,2-1,7 mmol/L).
joase de HDL-col sunt prezente în
afecţiuni ereditare (an-alfa-lipoproteidemia) şi
dobîndite (obezitate, DZ, terapie cu progesteron,
fumat, sedentarism).
Nivele
crescute de HDL-col pot avea o cauză
ereditară (hiper-alfa-lipoproteinemie) şi sunt
corelate cu o creştere a longevităţii
Nivele

338.

339. Lipoproteina (a)

LIPOPROTEINA (A)
LP modificată din clasa LDL (LDL + proteină
adiţională)
structură similară cu a plasminogenului
în concentraţii crescute se depozitează în
pereţii arteriali inducând o
aterogeneză accelerată

340. Dislipoproteidemie sau dislipidemie

DISLIPOPROTEIDEMIE SAU
DISLIPIDEMIE
modificarea
c% lipidelor totale plasmatice, a
uneia dintre fracţiuni sau modificarea
raportului diverselor componente.
Se clasifică:
Hiperlipiproteidemii (primare şi secundare)
Hipolipoproteidemii primare (ereditare,
familiale)

341. HIPERLIPIDEMIILE

Hiperlipidemiile
primare
sunt
de
natură genetică,
Hiperlipidemiile
secundare sunt
determinate de diferite afecţiuni renale,
diabet, hipotireoză, intoxicaţii de alcool.

342. HLP primare

HLP PRIMARE
după
Fredrickson, în funcţie de aspectul fenotipic
, HLP primare au fost clasificate în şase tipuri, IVI, tipul II avînd două variante IIa şi IIb

343.

Tipul
Vârsta
Aspecte
biochimice
Clinic
I
copilărie
hiperCM
hiperTg
Col normal
pancreatite
xantoame
eruptive,
hepatosplenomegalie
La orice vârstă
- mutaţii ale
genei ce
codifică
receptorul
pentru LDL
LDL ↑
hiperCs
xantoame
tendinoase
La orice
vârstă
LDL, VLDL ↑
hiperTg
hiperCs
deficienţa
genetică a
LPL sau a
apoCII
IIa
IIb
Ateroscleroz
ă prematură
Obezitate,
lipsesc xantoamele, ateroscleroză

344.

Tipul
Vârsta
III
Adult
IDL
formarea unei hiperTg
LP anormale
hiperCol
cu proprietăţi
comune LDL şi
VLDL
IV
Adult
scăderea
catabolismului
VLDL
VLDL ↑
hiperTg
HDL↓
Obezitate, DZ,
hepatosplenomegalie,
hiperuricemie,
ATS lentă
V
Adult
diminuarea
catabolismului
CM şi VLDL
CM↑ VLDL ↑
hiperTg
Xantoame, ATS
prematură
VI
activarea
sintezei apoAI
creşterea uşoară
HDL ↑;
diminuarea Col a longevităţii şi
protecţie anti
VLDL şi LDL.
Asp. Bioch.
Clinic
DZ, Xantoame
eruptive ATS
accelerată
ATS

345. XANTOAME TENDINOASE

346. Hiperlipidemiile secundare

HIPERLIPIDEMIILE SECUNDARE
Diabetul
1.
2.
zaharat:
Lipsa de insulină:
lipoliza activată,
lipogeneza inhibată

347. DISLIPIDEMIA DIABETICĂ

Mărirea
concentraţiei AGL ( activarea
trigliceridlipazei hormon-sensibile);
Sporirea concentraţiei TAG-VLDL (activarea
sintezei
AG
în
ficat→sinteză
de
TAG→sinteză şi secreţie sporită de VLDL;
micşorarea clearance-ului VLDL, cauzat de
activitatea scăzută a LPL);
Dimimuarea concentraţiei HDL;
Prezenţa LDL mici şi dense;
Nivel înalt de LP modificate (oxidări, glicări
etc.);

348. Hiperlipidemia alcoolică:

HIPERLIPIDEMIA ALCOOLICĂ:
observă o lipidemie alimentară o dată cu
consumul de alcool;
e însoţită şi de o secreţie intensă a pre-β-LP, de
o hiperchilomicronemie - ↑TAG
un clirens lent al ambelor particule
Steatoză hepatică
se

349.

Alcoolul amplifică sinteza şi secreţia pre-β-lipoproteinelor
determinate de valorile majorate ale NADH+H (formate la
metabolizarea alcoolului sub acţiunea alcool DH).
NADH +H inhibă oxidarea AG şi măreşte sinteza TAG şi a
pre-β-lipoproteinelor (VLDL).
Alcoolul favorizeză inducţia enzimelor microzomale în ficat.

350. Substanţe lipotrope

SUBSTANŢE LIPOTROPE
Ficatul
este un organ specific de sinteză a
fosfolipidelor plasmei.
În lipsa colinei sau a grupelor CH3, necesare pentru
sinteza lor, se diminuează viteza de sinteză a
fosfolipidelor şi, respectiv, viteza cu care AG sunt
eliminaţi din ficat.
În consecinţă, are loc depozitarea lipidelor în ficat.
Orice substanţă donatoare de CH3 pentru sinteza
colinei este denumită lipotropă.

351. Obezitatea

OBEZITATEA
Excesul
de aport caloric, raportat la cheltuielile
energetice ale organismului conduce la activarea
marcată a lipogenezei şi dezvoltarea excesivă a
ţesutului adipos

352.

OBEZITATEA
IMC
18,5-24,9
25,0-29,9
30,0-34,9
35,0-39,9
>40,0
Denumirea
Normal
Supragreutate
Obezitate gr. I
Obezitate gr. II
Obezitate gr. III
Evaluarea obezităţii se efectuează prin calcularea
indicelui de masă corporală (IMC)
IMC = greutatea(kg)/înălţimea(m) la pătrat

353.

TIPUL OBEZITĂŢII
• Se stabileşte în funcţie de distribuţia
ţesutului adipos
• Se evaluează prin măsurarea
circumferinţei taliei (CT)
Tipul
obezităţii
Abdominal
Gluteofemural
bărbaţi
femei
CT≥94 cm
CT< 94 cm
CT≥80 cm
CT< 80 cm

354. RISCUL CARDIOVASCULAR ÎN FUNCŢIE DE CT ŞI SEX

Risc
scăzut
Risc
probabil
Risc cert
Bărbaţi
CT< 94 cm 94-101 cm
CT≥102 cm
Femei
CT< 80 cm 80-87 cm
CT≥88 cm

355. DISLIPIDEMIA DIN OBEZITATE

Hipertrigliceridemie;
Hiperlipidemie
postprandială;
Scăderea HDL-colesterolului, în special
fracţiunea HDL2;
Creşterea raportului Col total/HDLcolesterol;
Creşterea concentraţiei apoB;
Majorarea proporţiei de LDL mici şi dense
(fenotipul B).

356. Ateroscleroza

ATEROSCLEROZA
l
Se caracterizează prin depunerea Col în intima
vaselor sub formă de plăci aterosclerotice, ceea
ce duce la îngustarea lumenului capilarelor şi
împedică fluxul circulator normal.
Se reduce elasticitatea pereţilor arteriali
favorizează BIC şi a accidentelor vasculare
cerebrale.l

357.

FACTORI DE RISC MAJOR AL
ATEROSCLEROZEI
• Dislipidemiile ereditare (IIa, IIb şi III) şi
dobândite (diabetul zaharat, obezitatea,
sindromul metabolic, hipotiroidia);
• Hipertensiunea arterială;
• Fumatul;
• Diabetul zaharat (în special de tipul 2);
• Sexul masculin (până la 75 ani).

358.

FACTORI DE RISC MODERAT
AL ATEROSCLEROZEI
obezitatea (în special cea abdominală);
sedentarismul;
stresul cronic;
hiperuricemia;
majorarea concentraţiei homocisteinei;
diminuarea concentraţiei acidului folic;
hipervitaminoza D;
utilizarea contracepţionalelor orale.

359. Ateroscleroza

ATEROSCLEROZA
Patogenie:
1.
leziunea pereţilor endoteliali
2.
Infiltrarea LDL oxidate
3.
Proliferarea “celulelor spumoase”
4.
Formarea unor depozite lipidice la nivelul
pereţilor arteriali formate din: cristale de Col şi
esteri ai Col; “celule spumoase”; celule
necrotizate.
Alte modificări: proliferarea fibrelor musculare
netede, infiltrarea macrofagelor şi a limfocitelor,
eliberarea locală de citokine; agregarea
trombocitelor şi extinderea leziunilor endoteliale
iniţiale.

360. Rolul lipoproteinelor în ateroscleroză

ROLUL LIPOPROTEINELOR ÎN
ATEROSCLEROZĂ

361. Rolul lipoproteinelor în ateroscleroză

ROLUL LIPOPROTEINELOR ÎN
ATEROSCLEROZĂ

362.

blood vessel lumen
endothelial cells
elastic
lamina
smooth muscle cells
blood vessel lumen
LDL
endothelial
cells
foam cell
smooth muscle cells

363.

PROFILUL LIPIDIC
ATEROGEN
Majorarea LDL (îndeosebi LDL mici şi dense, LDL
modificate – oxidate, glicate, acilate etc.),
Mărirea apo B100 (reflectă mai exact numărul de
particule LDL, comparativ cu calcularea LDLcolesterolului);
Diminuarea concentraţiei HDL:
Sporirea concentraţiei LP(a);
Creşterea concentraţiei trigliceridelor (în special
când este însoţită de mărirea concentraţiei AGL):
- sporirea TAG contribuie la formarea LDL mici şi
dense.

364. Hipolipoproteidemiile primare (ereditare, familiale)

HIPOLIPOPROTEIDEMIILE
PRIMARE (EREDITARE, FAMILIALE)
datorate genelor care controlează
sinteza, transportul sau utilizarea LP.
afecţiunea Tangier,
A beta-lipoproteinemia familială;
sunt

365. Hipolipoproteidemiile primare

HIPOLIPOPROTEIDEMIILE PRIMARE
afecţiunea
Tangier - cauzată de insuficienţa sau
lipsa totală de α-LP (HDL), datorate deficitului
sintezei de apo A
acumularea în ţesuturi a esterilor colesterolului.
Splenomegalie, anomalii neurologice, hipertrofie
amigdaliană
Afecţiunea este incurabilă.

366. A beta-lipoproteinemia familială

A BETA-LIPOPROTEINEMIA
FAMILIALĂ
Afecţiune transmisă autosomal recesiv
Cauzată de deficienţa ereditară a apo B100.
Diminuarea sintezei şi secreţiei VLDL şi/sau
accelerarea catabolismului VLDL.
Reducerea Tg, Col, FL; sunt absente LDL, VLDL,
CM
Malabsorbţia
lipidelor
şi
a
vitaminelor
liposolubile;
Neuropatie, ataxie.

367.

368. Vitaminele

VITAMINELE
sunt
substanţe biologic active necesare pentru
creşterea, dezvoltarea şi supravieţuirea
organismului.
nu se sintetizează în organismul uman
(prezenţa lor în alimente este obligatorie).
nu servesc în calitate de sursă energetică, dar
îndeplinesc funcţii coenzimatice.

369. Avitaminoze şi hipovitaminoze

AVITAMINOZE ŞI HIPOVITAMINOZE
1.
2.
avitaminoze - lipsa vitaminelor în alimente
hipovitaminoze - insuficienţa vitaminelor în alimente
Cauzele apariţiei lor:
pot fi exogene (atunci când vitamina respectivă lipseşte sau
se conţine în produsele alimentare insuficient)
endogene (dereglări în absorbţie, transport, antivitamine etc.)

370. Provitamine

PROVITAMINE
- predecesorii vitaminelor, care în organism se
transformă în vitaminele respective (de ex. în morcovi,
caise se conţine -carotena, care în ficat se va
transformă în vitamina A).

371. Antivitaminele

ANTIVITAMINELE
–
substanţe (inclusiv şi unele medicamente) ce
se aseamănă mult ca structură cu unele
vitamine.
La majorarea c% lor - în mod competitiv ele se
vor uni cu E în locul vitaminelor --- se formează
complexul apoenzimă-antivitamină lipsit de
activitate --- se dereglează reacţiile metabolice
catalizate de aceste enzime.

372. Antivitaminele

ANTIVITAMINELE
Preparatele
sulfanilamidice prezintă antivitamine
pentru microorganisme deoarece ele mult se
aseamănă după structură cu acidul paminobenzoic, factorul de creştere a bacteriilor.
La majorarea concentraţiei în organism a acestor
medicamente, ele se vor include în sistemele
enzimatice ale bacteriilor şi bacteriile vor pierde
capacitatea de a se înmulţi (efect bacteriostatic).

373. VITAMINELE LIPOSOLUBILE

A,
D, E, K:
Vitamine cu molecule apolare, hidrofobe,
solubile în grăsimi
Sunt derivaţi izoprenici
Transportate prin CM la ficat şi depozitate
(vit A; D; K – în ficat; vit E – în ţesutul
adipos)
Deoarece sunt depozitate în organism,
supradozarea lor conduce la declanşarea
unor stări de toxicitate

374. Vitamina A

VITAMINA A
vitamina creşterii, retinol, antixeroftalmică
La baza structurii acestei vitamine se află ciclul -ionon
legat cu o catena laterala care contine doua resturi de
izopren cu patru legaturi conjugate.

375. VITAMINA A

376. Metabolism

METABOLISM
Digestia are loc în intestin
Absorbţia – în regiunea superioară a intestinului
Retinolul absorbit este reesterificat formând AG cu lanţ
lung şi este încorporat în CM – sânge - ficat

377.

378. Rolul vitaminei A

ROLUL VITAMINEI A
Retinol – acţiune hormonală decesivă pentru funcţia de
reproducere
Retinal – component al pigmentului vizual – rodopsina
(din bastonaşele retinei)
A. retinoic –participă la sinteza glicoproteinelor, datorată
acţiunii de factor de creştere şi de diferenţiere tisulară a
lui
Retinolul şi acidul retinoic au acţiune de hormoni
steroidici

379. METABOLISMUL

All-transretinol
Depozitare
a v. in
t.adipos si
ficat
Retinil
palmitat
reti
Chilomicr
chilomicr
RBnol oni
remanenti
oni
P
RetinolTransp
RBP
ort
RBP
vitA
retin
ol
Acid
Activar
Est
retinoic
ea
eri
genei
reti
TESUT
nil
RB
P
Retinol RBP
RBP
Sursa
de vit
A
Bcaroten
Reti
Acizi grasi
nal
coA
Retin
ol
Vit.A si vazul
,11-cis-retinal e
component
rodopsinei
All-transretinol
All-transretinal
11-cis-
retinal
rodops
lumiina
naAll-transdieta retinal
Bcaroten
Esterii
retinil
Acizi
Reti
grasi
nol
CELULA
INTESTINALA
opsi
na

380. Rolul vitaminei A

ROLUL VITAMINEI A

381. CICLUL VIZUAL

Vit A este o componentă a pigmenţilor vizuali din
celulele cu conuri şi bastonaţe
Bastonasele contin pigmentul vizual rodopsina care
este format din 11-cis retinal şi opsina (o
glicoproteina).

382. CICLUL VIZUAL

rodopsina este expusă la lumină, 11-cisretinalul este convertit la all-trans-retinal şi
eliberarea lui şi a opsinei.
Acest fapt conduce la generarea unui impuls
nervos care e transmis de nervul optic la creier.
Regenerarea rodopsinei necesită izomerizarea
all-trans-retinalului în 11-cis retinal (prin
absorbţie de fotoni luminoşi) care se combină
spontan cu opsina. ---- ciclul este încheiat.
Când

383.

384. CICLUL VIZUAL

O
parte din trans-retinal este disponibil pentru
un nou ciclu al vederii.
O altă parte însî este convertit în acid retinoic şi
nu mai este disponibil pentru a forma rodopsina.
Aceste pierderi sunt compensate de aportul
alimentar de vitamina A sau din rezervele
stocate în ficat

385. ROLUL RETINOLULUI

necesar
pentru reproducere si crestere
favorizează spermatogeneza şi dezvoltarea
placentei
necesar pentru diferenţiere şi functionează ca
hormon steroid
mentine integritatea celulei epiteliale a tractului
gastrointestinal, pielii, tractului respirator sau
urinar şi a glandelor salivare
necesar pentru menţinerea stratului mielinic din
ţesutul nervos
necesar pentru creşterea dinţilor şi oaselor

386. RETINOL ŞI ACIDUL RETINOIC

necesari
pentru sinteza glicoproteinelor sau
mucopolizaharidelor
sunt implicaţi în controlul copierii genelor
Acidul RETINOIC – promovează creştrerea
şi diferenţierea celulelor epiteliale

387. Alte efecte:

ALTE EFECTE:
La
oxidarea AG
Biosinteza gliceridelor, fosfolipidelor, Col, h. steroizi
Creşte asimilarea purinelor şi sinteza AN
Sunt reglatori ai permeabilităţii membranelor
Afectează expresia genetică implicată atât în
proliferarea cât şi diferenţierea celulelor normale
sau maligne

388. Vitamina A

VITAMINA A
conţine în produse de origine animală (unt,
ficat etc.). Unele produse de origine vegetală
(morcov, caise etc) conţin carotina (provitamina),
care în ficat sub influenţa anumitor enzime este
convertită în vitamina A.
Se

389. Carenţa vitaminei A

CARENŢA VITAMINEI A
se
caracterizează prin:
Orbirea nocturna
La nivelul ochilor: xeroftalmia (uscarea corneei); în
cazuri grave keratomalaţia (degradarea globului
ocular); hemeralopia (orbul găinei).
La nivelul pielei şi mucoaselor: hiperkeratoza,
descuamaţie, ulcerări, inflamaţii.
vitamina A este utila in tratarea unor boli de piele
(acnee, psoriasis).

390. Vitamina D (antirahitică)

VITAMINA D (ANTIRAHITICĂ)
Se
cunosc mai multe forme:
D2 – ergocalciferol - origine vegetală (se
formează din ergosterol)
D3 – colecalciferol – origine animală ( se
formează din 7-dehidrocolesterol)
Structura chimică: derivaţi ai ciclului steran:

391. SINTEZA COLECALCIFEROLULUI (derm şi epiderm)

SINTEZA COLECALCIFEROLULUI
(DERM ŞI EPIDERM)

392.

393. Metabolism:

METABOLISM:
În
intestin se supune acţiunii emulsionante a bilei,
apoi este absorbită la nivelul intestinului subţire –
în sânge (se leagă de o proteină) – D2 (D3) transportată la ficat.
Prin sânge – în ficat ajunge şi vit D3 formată din
7- dehidrocolesterol în piele, sub acţiunea
radiaţiilor ultraviolete din lumina solară.

394. CALCITRIOLUL

În
ficat vit D3 suferă o hidroxilare – 25- hidroxicolecalciferol (E- colecalciferol-hidroxilază) - forma
cea mai abundentă de vit D în circulaţia sanguină
ţi ficat.
În rinichi 25- hidroxicolecalciferol suferă o nouă
hidroxilare – 1,25-dihidroxicolecalciferol - calcitriol
(E- 1α-hidroxilază) – transportat la ţesuturile ţintă:
intestin şi oase. Are rol important în menţinerea
nivelului Ca seric.
Reglarea – PTH şi nivelul de Ca în sânge.

395.

396. Efectele vitaminei D

EFECTELE VITAMINEI D
nivel de intestin: măresc absorbţia Ca şi
fosfatului (stimulează sinteza unei proteine ce
facilitează transportul Ca prin mucoasa intestinală)
La nivelul tubilor renali: favorizează reabsorbţia
fosfaţilor (contracarând eliminarea lor stimulată de
PTH)
La nivelul osului: stimulează mobilizarea Ca şi
fosfatului din os care necesită prezenţa PTH.
intervine în mineralizarea oaselor prin mărirea
formării de hidroxiapatită.
La

397. Vitamina D (antirahitică)

VITAMINA D (ANTIRAHITICĂ)
Carenţa
- apariţia şi dezvoltarea rahitismului la copii
din cauza dereglării metabolismului calciului şi
fosforului – mineralizarea întîrziată a oaselor.
este afectat scheletul: oasele sunt mai moi,
picioarele se deformează sub greutatea corpului;
fontanelele se închid cu întârziere, se reţine
dezvoltarea dinţilor; tonusul muscular este redus
etc.
În sânge scade conţinutul calciului şi fosfatului.

398.

399. Surse de vitamina D

SURSE DE VITAMINA D
ficatul
de peste, somon, sardine, macrou,
cantitati mici in sardine,
galbenusul de ou, unt, ciuperci.

400. Vitamina E (-tocoferol)

VITAMINA E ( -TOCOFEROL)
Structura chimică: are la bază tocolul (5,7,8-trimetiltocol)

401. Metabolismul vitaminei E

METABOLISMUL VITAMINEI E
Absorbită
la nivelul intestinului subţire - sânge-ficat
şi alte organe
Se excretă prin bilă şi intestin (în prealabil se supine
unei oxidări şi se conjugă cu a glucuronic)

402. Rolul vitaminei E

ROLUL VITAMINEI E
antioxidant puternic - protejează oxidarea AG
nesaturaţi în MB
intervine în metabolismul seleniului (care întră în
componenţa glutation peroxidazei ce asigură
protecţia membranelor faţă de acţiunea radicalilor
peroxizi).
Sunt implicate în sistemul E respiratorii, favorizând
cuplarea fosforilării oxidative
Este

403. Deficienţa vitaminei E

DEFICIENŢA VITAMINEI E
are
ca urmare afectarea aparatului reproductiv:
stagnarea embriogenezei, modificări degenerative a
organelor reproductive ce duc la sterilitate.
distrofie musculară,
infiltrare adipoasă a ficatului,
Distrugerea globulelor roşii
Reducerea stabilităţii membranelor şi sărăcirea în
colagen a ţesutului conjuctiv
Ateroscleroză, cancer.

404.

405. VITAMINA E

Se
conţine în uleiuri vegetale (porumb, floarea
soarelui etc.) carne, unt, gălbenuş de ou, varză,
cereale.
Necesarul:
Zilnic: 7mg la adult şi 2-3 mg la copii

406. Vitamina K (antihemoragică)

VITAMINA K (ANTIHEMORAGICĂ)
filochinona (izolată din vegetale)
K2- menachinona (izolată din ţesuturile animale
şi bacteriile din flora intestinală)
Mai deosebim:
Ftiocolul- constituient al membranelor lipiduce
din bacilul Koch
Menadiona produs de sinteză folosit în
terapeutică
(are
structură
şi
acţiuni
asemănătoare cu a produsului natural)
La baza structurii: nucleul p-naftochinonei
K1-

407. Vitamina K – structura chimică

VITAMINA K – STRUCTURA CHIMICĂ

408. Rolul vitaminei K

ROLUL VITAMINEI K
Participă
la coagularea sângelui – este direct
implicată în biosinteza factorilor II, VII, IX, X
(protrombina; proconvertina; antihemofilic B; StuartPrower).
Vitamina K ajută la modificarea restului de Clu în γcarboxiglutamic (se adaugă o grupă carboxil ce
poate fixa Ca)
Intervine şi în procesele de fosforilare

409. Rolul vitaminei K

ROLUL
VITAMINEI
K

410. Carenţa vitaminei K

CARENŢA VITAMINEI K
Carenţa
acestei vitamine are ca consecinţă apariţia
hemoragiilor în diferite organe şi ţesuturi din cauza
dereglării procesului de coagulare a sângelui.

411. Carenţa vitaminei K

CARENŢA VITAMINEI K
pot apărea când bolnavul utilizează
cantităţi considerabile de antibiotici ”per os”,
care vor distruge microflora intestinală
(disbacterioză) , sau când este dereglat
mecanismul de absorbţie a lipidelor.
La om hipovitaminoza K în condiţii obişnuite se
întâlneşte relativ rar deoarece această vitamină
se sintetizează de microflora intestinală.
Hemoragiile

412.

ANTIVITAMINELE
VITAMINEI K
Antivitaminele acestei vitamine,
de ex. dicumarolul sunt utilizate în
clinică ca anticoagulanti.
Există analogi sintetici hidrosolubili
a acestei vitamine, de ex. vicasolul.

413. Lipidoze tisulare

LIPIDOZE TISULARE
Boli
ereditare, caracterizate prin acumularea
de sfingolipide în creier şi ţesuturi, datorate
deficienţei
enzimelor
implicate
în
catabolizarea lor (scindarea are loc în
lisosomi)

414. Lipidoze tisulare

LIPIDOZE TISULARE
1. Neimann-Pick - deficienţa de sfingomielinază
sfingomielina
SM- se acumulează în ficat, splină,
creier
Hepato- şi splenomegalie, tulburări digestive,
întîrziere psihomotorie, convulsii
Decedează în vârsta fragedă

415. Lipidoze tisulare

LIPIDOZE TISULARE
afecţiunea Tay-Sachs – lipsa β-Nacetilhexozaminidazei
(hidrolază
ce
scindează N acetil-galactozamina din
GM2)
Acumularea
de GM2 - tumefierea
celulelor
ganglionare
ale
scoarţei
creierului – creşte în volum
pe retina ochiului – apar pete de culoare
roşie-vişinie – gangliozid GM2
2.

416. Lipidoze tisulare

LIPIDOZE TISULARE
Boala Krabbe – deficit de galactocerebrozidază
Demielinizări la nivelul creierului
Paralizie, convulsii, cecitate, surditate,
deces în vârsta fragedă
3.

417. Lipidoze tisulare

LIPIDOZE TISULARE
boala Gaucher – deficit de hidrolază ce
scindează glucoza din glucocerebrozide
Splenomegalie (se acumulează în splină);
tulburări hematologice ( membrana
eritrocitelor are cantităţi mari de
gangliozide)
Osteoporoză, retard mintal
4.

418. Lipidoze tisulare

LIPIDOZE TISULARE
5.
leucodistrofia metacromatică –
deficit de sulfatidază
Acumularea sulfatidelor în substanţa
albă nervoasă, ficat, rinichi
Tulburări neurologice şi psihice

419. Lipidoze tisulare

LIPIDOZE TISULARE
boala
lui Fabry (lipogranulomatoza) deficienţa ceramidazei lizozomale (acide)
cauzează acumulări de ceramide.
moştenită autosomal recesiv
leziuni granulomatoase în piele, articulaţii şi
laringe,
disfuncţii moderate a sistemului nervos;
de asemenea poate implica inima, plămînii,
şi nodulii limfatici.
De obicei fatală în timpul primilor câţiva ani
de viaţă.