Emisferele cerebrale – faţa internă

1.

2.

EMISFERELE CEREBRALE – FAŢA INTERNĂ
Are la bază formaţiunile comisurale: corpul calos şi trigonul cerebral
Prezintă 3 şanţuri de ordinul I (scizuri):
•Scizura caloso-marginală – merge paralel cu marginea superioară şi
corpul calos. Are 3 prelungiri: una anterioară, una superioară şi alta
posterioară care va continua direcţia scizurii
•Scizura perpendiculară internă (parieto-occipitală)
•Scizura calcarină

3.

4.

5.

Aceste scizuri împart faţa internă a emisferelor cerebrale în următoarele
girusuri şi lobi:
•Frontal intern – între marginea superioară şi scizura caloso-marginală
•Girusul corpului calos (girus cinguli) – între scizura caloso-marginală şi
corpul calos
•Cuneusul (lobul cuneiform) – între scizura perpendiculară internă şi
scizura calcarină
•Recuneusul (lobul patrulater) – situat în faţa cuneusului
Pe faţa internă a emisferelor, se găseşte porţiunea de început a scizurii
lui Rolando. De o parte şi alta a ei – un mic lobul – lobulul paracentral.

6.

7.

8.

FAŢA INFERIOARĂ
•Prezintă la unirea 1/3 anterioare cu 2/3 posterioare începutul scizurii
lui Sylvius care împarte faţa inferioară în 1/3 anterioară (lobul orbital) şi
2/3 posterioare (lobul temporo-occipital)
1. Lobul orbital prezintă şanţurile:
-În partea cea mai internă de formă ovalară – şanţ olfactiv (aici stă
bulbul olfactiv)
-Extern de şanţul olfactiv – un şaţ de formă inconstantă (litera H sau
K) – şanţul cruciform
-Un şanţ inconstant – şanţul orbital intern
Aceste şanţuri împart faţa inferioară a lobului orbital în următoarele
girusuri:
Girusul orbital intern – intern faţă de şanţul olfactiv
Girusul orbital mijlociu – între şanţul olfactiv şi şanţul cruciform
Girusul orbital extern – extern faţă de şanţul cruciform

9.

10.

2. Pe lobul temporo-occipital avem 2 şanţuri paralele cu marginea
externă:
•Şaţul temporo-occipital intern
•Şanţul temporo-occipital extern
Un plan imaginar împarte faţa inferioară a lobului temporo-occipital în
următoarele girusuri:
•Temporal III
•Occipital III
•Temporal IV
•Occipital IV
•Temporal V
•Occipital V

11.

Emisferele cerebrale au 3 margini:
•Marginea superioară – la intersecţia dintre faţa internă şi cea externă.
Este încrucişată de scizura lui Rolando şi de cea perpendiculară externă
•Marginea externă – la intersecţia feţei externe cu cea inferioară. Este
încrucişată de scizura lui Sylvius
•Marginea internă – la intersecţia feţei interne cu cea inferioară.

12.

Emisferele au 2 poli: anterior (frontal) şi posterior (occipital)
Lobii de la nivelul polilor (lobi polari) se găsesc pe toate cele 3 feţe:
•Lobul frontal are 4 girusuri pe faţa externă: frontal I, II, III şi precentral.
Are girusul frontal intern pe faţa internă şi are lobul orbitar pe faţa
inferioară
•Lobul occipital pe faţa externă are girusurile occipital I, II şi III. Pe faţa
inferioară, girusurile occipitale III, IV, V şi pe faţa internă, are cuneusul.
•Lobul parietal este numai pe 2 feţe. Pe faţa externă are 3 girusuri:
parietal superior, inferior şi postcentral, iar pe faţa internă are lobul
patrulater.
•Lobul temporal are pe faţa internă girusurile temporal I, II, III şi pe faţa
inferioară, girusurile temporal III, IV şi V

13.

VENTRICULII LATERALI
•Sunt 2 cavităţi cu formă de potcoavă cu concavitatea îndreptată
anterior, situate în grosimea emisferelor cerebrale.
•Fiecare are 3 prelungiri: antero-superioară (cornul frontal), una anteroinferioară (cornul sfenoidal) şi alta posterioară (cornul occipital)
•Fiecare din aceste coarne are un perete superior (plafon) şi un perete
inferior (planşeu)

14.

15.

a) Cornul frontal:
Plafonul – partea inferioară a corpului calos
Planşeul – capul şi corpul nucleului caudat, talamusul şi partea
superioară a trigonului cerebral
b) Cornul sfenoidal:
Plafonul – coada nucleului caudat şi talamusul
Planşeul – 3 proeminenţe care aparţin rinencefalului şi care se găsesc
una în concavitatea celeilalte: cornul lui Ammon, corpul brodant şi
corpul gudronat
c) Cornul occipital:
Plafonul – fibre care aparţin tapetumului şi forcepsului posterior
Planşeul – 2 proeminenţe de substanţă albă: bulbul cornului posterior şi
scizura calcarină.