Etica pedagogică. Elementele comunicării

1. Etica pedagogică

Subiectul: Elementele comunicării

2. Planul:

1.
2.
3.
4.
5.
6.
Caracteristica limbajului paraverbal
Tonul vocii
Volumul vocii
Ritmul vorbirii
Gestul şi comunicarea gestuală
Mimica, pantomimica şi egoefectul

3.

38%
Cum?
7%
Ce?
55%
Cum?

4.

7% - comunicare verbală
Limbajul pur al vocii poate fi lipsit de
conţinut verbal, dar nu şi de emoţii.
38% - comunicare paraverbală
55% - comunicare nonverbală

5. 1.Caracteristica limbajului paraverbal

În registrul limbajului paraverbal, vocea se înalţă
mai presus de conţinutul cuvintelor.
Mesajul paraverbal este cel codificat în
manifestările vocale şi în elementele prozodice
care însoţesc vorbirea, provocând reacţii afective,
dincolo de înţelesul cuvintelor. Intervenţia lui peste
conţinutul verbal propriu-zis provoacă
intensificarea, slăbirea, distorsionarea sau anularea
semnificaţiei cuvintelor.

6.

Mesajul
paraverbal
Raţiune
Inteligenţă
emoţională
Conştiinţă

7. Mânuit cu abilitate, el devine un puternic instrument de influenţare a clasei de elevi.

Mesajul paraverbal încurajează, intimidează,
menţine presiunea, cedează controlul, obţine
dragoste şi căldură sufletească, aprobare sau
refuz cu mai mare uşurinţă decât cel verbal.
Studiul vocii umane a dovedit că fiecare
persoană are o amprentă vocală unică.

8.

Antrenamentul paraverbalului vizează:
abilităţile de reglare continuă a volumului vocii,
până la dobândirea capacităţii de a vorbi cu un bun
control al respiraţiei, fără pierderi de aer, fără
stridenţă, nazalitate sau răguşeală;
dicţia, care priveşte pronunţia clară şi precisă;
abilitatea de a vorbi într-o gamă largă de tonalităţi,
cu modularea vocii şi reglajul continuu al ritmului
vorbirii;
abilitatea de a folosi pauzele, de a plasa accentele,
de a evita bâlbele oratorice, oftaturile, suspinele
sau interjecţiile.

9. 2. Tonul vocii

Tonul vocii este important atât ca tehnică
vocală, cât şi ca instrument de convingere.
Pentru un învăţător este recomandabil un
ton „parental” - voce joasă, care exprimă
calmul şi autoritatea, oferind încredere,
competenţă şi experineţă.
În mod normal, vocea joasă este însoţită de
un fel de a vorbi rar şi apăsat.
Psihologii susţin că atunci când primeşti
mesaje pe un ton parental, creierul uman
are o reacţie automată de supunere.

10.

Savanţii susţin:
Când învăţătorul este tensionat sau
anxios, corzile vocale se întind şi
vocea se subţiază, devine stridentă.
Calmul şi relaxarea fac tonul să
coboare şi vocea devine plină şi
sigură.
Când învăţătorul este obosit vocea
devine aspră, gâtuită.

11. 3. Volumul vocii

Volumul vocii depinde de:
plămâni şi capacitatea toracică;
de calitatea corzilor vocale;
de respiraţie,
de poziţia corpului şi alte elemente ce
pot fi antrenate mai uşor decât tonul.

12.

Reglarea volumului ţine seama de
mărimea încăperii, a auditoriului şi a
zgomotului de fond.
Volum mic – timiditate, nesiguranţă,
frică, produce disconfort.
Volum mare – încredere în forţele
proprii, curaj, obraznic, agresiv,
produce disconfort.
Volumul vocii – o tehnică utilă –
măiestrie pedagogică

13. 4. Ritmul vorbirii

Ritmul şi forţa respiraţiei sunt esenţiale
pentru voce.
Un bun învăţător schimbă viteza rostirii
cuvintelor în concordanţă cu mesajul.
De ex.:
ceea cei comun şi nesemnificativ este rostit
mai repede;
ceea cei nou sau important este rostit rar şi
apăsat.

14. Psihologii susţin:

Vorbirea ritmică, cu uşoare
fluctiuaţii ale ritmicităţii, este
caracteristică persoanelor
echilibrate, optimiste.
Când ritmul vorbirii fluctuează
excesiv de mult poate indica o
persoană imprevizibilă.