Încrengătura Annelida Viermii inelaţi

1.

Încrengătura Annelida
Viermii inelaţi
Animale Triblastice
Grupa Viermi
BIOLOGIE
CLASA a X-a B
Profesor Sterpu Tamara

2.

Competenţe vizate:
1.Caracterizarea anatomică şi morfologică a viermilor inelaţi.
2. Stabilirea caracteristicilor structurale şi funcţionale ale viermilor
inelaţi observaţi .
3. Încadrarea sistematică în clasele corespunzătoare ai principalilor
reprezentanţi ai încrengăturii Annelida.
4. Explicarea importanţei practice şi ştiinţifice a viermilor inelaţi.

3.

Caracterizarea generală a
Viermilor Inelaţi
Această încrengătură cuprinde animale cu corpul împărţit în segmente sau metamere, dispuse într-o
serie liniară, separate în interiorul corpului prin pereţi transversali sau disepimente.
Sunt forme libere.
Se cunosc 8700 de specii din care majoritatea trăiesc în mări, altele în ape dulci, iar o parte sunt
terestre.
Corpul este lung, cilindric sau slab turtit dorso-ventral.
Dimensiunile lor sunt cuprinse între 0,2 mm şi 3 m, iar numărul metamerelor se poate ridica până la
800.
Culoarea corpului este foarte variată, de la formele alburii sau brune întunecate, până la cele verzi
sau roşii strălucitoare.
Metameria primitiv homonomă devine heteronomă chiar de la polichetele erante şi se accentuează la
cele sedentare şi hirudinee.
Cavitatea corpului este formată din saci celomici, aşezaţi câte o pereche în fiecare metamer.
Aparatul excretor este reprezentat prin metanefridii, câte o pereche în fiecare segment.
Aparatul circulator este constituit din două vase longitudinale, unul dorsal şi altul ventral,
legate între ele prin vase colaterale, metamerice.
Respiraţia este tegumentară şi branhială.
Sistemul nervos scalariform este constituit dintr-un ganglon suprafaringian şi ganglioni
ventrali, câte o pereche în fiecare metamer, legaţi prin conective (ganglioni succesivi) şi prin comisuri
(ganglioni simetrici).
Dezvoltarea este directă la formele terestre şi de apă dulce, iar la cele marine prin metamorfoză.

4.

Clasificarea Viermilor Inelaţi
Spirografo-policheti
Încrengătura Annelida cuprinde trei clase
1.Clasa Polichete
2.Clasa Oligochete
3.Clasa Hirudinee

5.

Clasa P O L Y CH A E T A
(gr. polys-multi, chaiti-cheti, păr)
Polichetele sunt considerate cele mai primitive anelide,
grupul cuprinzând mai ales specii marine, libere,
răpitoare, detritivore, sau sedentare, microfage. Talia
acestor anelide variază de la câţiva milimetri până la circa
20 - 30 cm.
Nereis diversicolor, o specie larg
răspândită în mările din jurul Europei.
Atinge cel mult 10 cm lungime, lăţimea
fiind de circa 3 - 4 mm.

6.

În dezvoltarea ontogenetică a acestor animale, din ou apare o
larvă numită trocoforă.
Legenda: 1-ganglion nervos, 2-smoc de cili, 3-inel de cili superior, 4-inel de cili
inferior, 5-mezoderm, 6- blastopor, 7-protonefridie, 8-tub digestiv, 9-gura, 10blastocel

7.

Clasa O L I G O C HA E T A
(gr oligos-puţin, chaiti-cheţi, păr)
Cuprind 2400 de specii de anelide la care nu se observă un cap distinct, au rar apendice
cefalice şi ochi. Pe corp nu există parapode, iar cheţii sunt puţini şi prinşi direct de piele. Oligochetele
sunt animale hermafrodite, prevăzute cu clitellum. Trăiesc în ape dulci sau sunt terestre.
În perioada de reproducere, are loc acuplarea, care parcurge mai multe faze.
Cea mai mare parte a speciilor de oligochete sunt acvatice, existând însă şi multe specii tericole, pe
soluri umede sau în mediul subteran. Speciile marine sunt relativ puţine şi se apreciază că ele provin
din foste forme dulcicole readaptate la viaţa în mediul marin.
Speciile acvatice sunt de cele mai multe ori bentale, unele dezvoltându-se pe substrat fital. Puţine specii
înoată în masa apei.
In ce priveşte regimul de hrană, cele mai multe oligochete sunt detritivore. Unele specii
tericole consumă frunze putrezite pe care le trag în galerii. O serie de specii acvatice sunt răpitoare
Chaetogaster, Agriodrilus vermivorus; de asemenea, există şi specii microfage iar altele sunt parazite la
unele crustacee acvatice (Cirrodrilus).

8.

Lipitori

9.

-Trăiește în galerii subterane și iese la suprafață pământului numai noaptea când e răcoare.
- forma cilindrică, ascuțit la ambele capete, anterior prezintă orificiul bucal și posterior, mai
gros, cel anal
- este acoperit cu o piele subțire, umedă, bogată în vase de sânge și mucus(face pielea
alunecoasa și o protejează de uscaciune)
- sub piele se află mușchii corpului (longitudinali și circulari)
- este alcătuit din inele, despărțite la exterior prin șanturi circulare, cărora in interior le
corespund pereți despărțitori
- pe partea ventrală a fiecarul inel se gâsesc 8 peri tari ( cheți), indreptați cu vârful către
partea posterioară împiedicând alunecarea râmei înapoi
Aparatul digestiv
-orificiul bucal
- tub digestiv
-orificiul anal
Hrănirea: se hranește cu substanțe hrănitoare din sol. Când sapă galerii, ea inghite prin
orificiul bucal pământul bogat în substante hranitoare, reține substanțele nutritive care sunt
digerate în tubul digestiv, iar restul de pământ este eliminat în exterior prin orificiul
anal.(contribuind la afânarea solului= „pluguri biologice” Ch. Darwin)
Aparatul respirator – lipsește
Respiratia: respira prin pielea umeda si bogat vascularizata( tegumentară)
Aparatul circulator Apare pentru prima dată . Este de tip închis( sângele circulă numai
prin vase.)
- vase de sange: vasul dorsal si vasul ventral, legate intre ele prin vase circulare(cate unul pt
fiecare inel)
- sângele este de culoare roșie
Aparatul excretor de tip metanefridial
- prin tuburi prevăzute la un capat cu o pâlnie ciliată, iar la celalalt capăt se deschide la
exterior printr-un por situat in inelul următor
Sistemul nervos
este de tip ganglionar, poziționat ventral
- ganglionii din fiecare inel sunt legați si cu ganglionii din inelul vecin
Sistemul reproducator
- organism hermafrodit
- se inmulțesc prin ouă
- organele de inmulțire se află in treimea anterioară a corpului
- indivizii fac schimb de spermatozoizi, iar ouăle sunt depuse intr-un manșon format din
mucus intărit=cocon, din care ies râme mici
- au capacitatea de a se regenera
Reprezentantul caracteristic al oligochetelor este
Lumbricus terrestris (Râma)

10.

Structura internă la Lumbricus terrestris

11.

Locomoţia la râmă se face prin târâre.Corpul se subţiază,
înaintând cu partea anterioară prin contracţia muşchilor
circulari;partea posterioară se apropie de cea anterioară prin
contracţia musculaturii longitudinale.

12.

www.arkive.org
Observaţi deplasarea la Râmă!
video-01.wmv
https://youtu.be/aOZsI9HFOiE
Observaţi deplasarea la Râmă!

13.

În perioada maturării la Lumbricus terrestris, apar caractere
secundare – clitelul – o îngroşare în formă de şa, cu rol în
împerechere şi formarea coconului în care se vor dezvolta
noii indivizi.Din ouă ies răme mici.
clitelul

14.

Clasa H I R U D I N EA (A C H A E T A)
Cele peste 300 de specii de hirudinee reprezintă un grup
de anelide clitelate, apropiate sistematic de oligochete,
specializate pentru hematofagie şi ectoparazitism.
Segmentarea externă nu corespunde cu cea internă cuticula este fals inelată, iar numărul segmentelor
veritabile este mult mai mic decât inelele care apar la
exteriorul corpului.
Clitellumul este slab evidenţiat, marcant doar în
perioada de reproducere.
La extremităţile corpului există două ventuze - una
bucală, la nivelul căreia se deschide orificiul bucal - şi
cealaltă anală, de fixare, situată ventral faţă de orificiul
anal. La unele specii, porţiunea anterioară este alungită,
diferenţiată într-o trompă musculoasă, exertilă. La altele,
faringele prezintă anterior fălci chitinoase cu rol de a
perfora tegumentul gazdei.
Parapodele lipsesc, ca şi cheţii - motiv pentru care
clasa Hirudineea este denumită şi Achaeta.

15.

Caracteristic hirudineelor sunt fălcile chitinoase cu
zimţi pe margine şi glandele salivare, care secretă
hirudina, o substanţă cu rol anticoagulant.

16.

Importanţa Viermilor Inelaţi
Anelidele terestre sunt utile în
agricultură, optimizând oxigenarea ,
umiditatea, pH-ul şi compoziţia
solului.
Râmele contribuie la circuitul
materiei în natură.

17.

Ce am aflat despre vermii inelaţi?
Minitest de verificare a cunoştinţelor
Răspundeţi în scris la următoarele întrebări:
1. Care sunt caracterele de superioritate ale
Anelidelor?
2. Ce importanţă au anelidele acvatice dar cele
terestre?
3. Care sunt adaptările structurale şi funcţionale ale
hirudineelor la viaţa parazitară?

18.

Sarcină:
Realizaţi un tabel în care să comparaţi principalele încrengături din
grupa viermilor după următorul algoritm:
Caracterele generale ale încrengăturii
mediul de viaţă
sistematizarea
reprezentanţii principali
importanţa practică şi ştiinţifică.
Îmi transmiteți o poza cu sarcina rezolvată la
adresa de email : tamara.tamaruta.pru@gmail .com
Termen de realizare: 22.03.2020
Succes! Aveți grija de sănătatea voastră!