Obiectivele_fundamentale_ale_TO

1.

Definirea și discutarea obiectivelor
fundamentale ale terapiei ocupaționale
Autor: Ciorba Elizaveta
Grupa: FR2201

2.

1. Introducere
2. Scopul terapiei ocupaționale
3. Stabilirea obiectivelor
4. Clasificarea obiectivelor
5. Obiectivele fundamentale ale terapiei ocupaționale
6. Concluzie
7. Bibliografie
2

3.

Terapia ocupațională (TO)
este o profesie dedicată îmbunătățirii
calității vieții pacienților prin
promovarea independenței, participării și
funcționalității lor în activitățile zilnice.
Această disciplină se adresează
persoanelor de toate vârstele care se
confruntă cu limitări fizice, cognitive sau
emoționale, care le afectează capacitatea de a
desfășura activități de bază sau activități
semnificative din viața lor (American
Occupational Therapy Association, 2020).
3

4.

Scopul terapiei ocupaționale exprimat de Popescu, Al.,
1994, “este primordial cel medical, și apoi cel economic,
urmărindu-se efectul terapeutic prin muncă, prin activitatea”, iar
Sbenghe, T., 1987, considera ca “principalul scop urmariteste
refacerea mobilității, sub toate aspectele și componentele ei:
amplitudinea articulară, forța și rezistența musculară, coordonare
și abilitate”.
4

5.

Alegerea obiectivelor se efectuează după încheierea evaluării pacientului.
În stabilirea obiectivelor este util să se țină seama de o serie de factori, ca
de exemplu:
nevoile și dorințele subiectului;
cunoștințele legate de sistemul de valori al subiectului;
informațiile existente referitoare la maladie sau handicap, cu consecințele lor pe
plan fizic și psihic;
cunoștințele legate de metodele de terapie ocupațională și medicală existente la
momentul respectiv;
informațiile disponibile despre mediul pentru care subectul urmează să fie pregătit
educațional, profesional sau comunitar;
scopurile și cadrul general al programului de recuperare, multidisciplinar, în care
persoana urmează să fie integrată.
5

6.

Dan Mirela, 2005, susține în lucrarea sa, “Introducere în terapia
ocupațională”:
Obiectivele se stabilesc după:
o justă evaluare
în funcție de diagnostic
de posibilitățile de recuperare ale acestuia
Pe aceeași idee merge și Popovici, Doru V., 2005, care considera că
formularea obiectivelor trebuie să se exprime în termeni cât mai concreți,
cuantificabili și măsurabili.
El clasifică obiectivele în felul următor:
obiectivele pe termen lung
obiectivele pe termen scurt
6

7.

În cadrul obiectivelor pe termen lung se pot formula obiectivele pe
termen scurt sau obiectivele operaționale.
În general, obiectivele pe termen lung se aleg din sfera domeniilor
fundamentale ale terapiei ocupaționale, iar cele pe termen scurt se stabilesc în
funcție de activitățile care li se subsumează.
Trecerea de la un obiectiv pe termen lung este condiționată de
realizarea obiectivelor pe termen scurt.
Exemplu de obiective pe termen lung: “Copilul va fi pregătit pentru
o bună integrare socială”
Exemplu de obiectiv pe termen scurt: “Copilul trebuie să realizeze
corect o operațiune de tăiere cu ajutorul foarfecelor”.
7

8.

Obiectivele fundamentale ale terapiei
ocupaționale sunt centrate pe creșterea independenței și
a calității vieții prin sprijinirea persoanelor să participe
activ în activitățile semnificative pentru ele.
8

9.

I. Îmbunătățirea abilităților de auto-îngrijire:
Sprijinirea persoanelor în realizarea
activităților de bază precum igiena personală,
îmbrăcatul, hrănirea și alte activități de autoîngrijire. Acest lucru este esențial pentru a le oferi
o mai mare independență în viața de zi cu zi.
II. Creșterea mobilității și a funcției fizice:
Prin exerciții și tehnici specifice,
terapeuții ocupationali ajută la întărirea
musculaturii, îmbunătățirea mobilității și
creșterea rezistenței fizice, necesare pentru
activitățile zilnice și independența fizică.
9

10.

III. Îmbunătățirea abilităților motorii fine și a
coordonării:
Terapeuții ajută persoanele să își
dezvolte abilitățile necesare pentru sarcini
precise, cum ar fi scrisul, tăiatul cu foarfeca sau
manevrarea obiectelor mici.
IV. Dezvoltarea și menținerea abilităților
cognitive:
Acestea includ îmbunătățirea
memoriei, a atenției, a capacității de planificare și
de rezolvare a problemelor, pentru a ajuta
pacienții să își gestioneze mai bine activitățile
zilnice și să fie mai eficienți.
10

11.

V. Sprijin emoțional și adaptare psihologică:
Terapeuții ocupaționali lucrează cu
pacienții pentru a dezvolta abilități de gestionare
a stresului și pentru a-i ajuta să se adapteze
emoțional la schimbările sau provocările din
viața lor.
VI. Integrarea socială și dezvoltarea abilităților
de comunicare:
Obiectivul este de a ajuta pacienții să se
reintegreze social, să dezvolte abilități de
comunicare și să mențină relații sociale sănătoase.
11

12.

VII. Adaptarea și modificarea mediului:
În unele cazuri, terapeuții ocupationali
recomandă adaptări sau modificări în mediul de
viață al pacienților pentru a le facilita
desfășurarea activităților în mod sigur și eficient.
Prin atingerea acestor obiective, terapia ocupațională sprijină
persoanele să dobândească o mai mare autonomie și o viață de calitate, bazată
pe nevoile și valorile lor personale.
12

13.

Obiectivele TO sunt interdependente și complementare. Îmbunătățirea
funcționalității fizice nu poate fi complet eficientă fără o abordare holistică, care
să includă și suportul emoțional și integrarea socială.
De exemplu, un pacient care și-a redobândit parțial mobilitatea fizică ar
putea avea nevoie de asistență în dezvoltarea abilităților de comunicare și adaptare
socială pentru a se putea reintegra cu succes în societate.
Acest lucru evidențiază importanța unei abordări centrate pe pacient, în
care terapeutul adaptează intervențiile la nevoile și obiectivele personale ale
fiecărui pacient.
13

14.

Terapia ocupațională reprezintă o componentă vitală a procesului de
reabilitare, ajutând pacienții să-și regăsească independența și să-și
îmbunătățească calitatea vieții.
Obiectivele fundamentale ale terapiei ocupaționale includ restaurarea
funcționalității fizice, promovarea independenței, oferirea de suport emoțional,
participarea în activități semnificative și integrarea în comunitate.
Prin abordarea holistică a TO, pacienții pot obține rezultate durabile și
pot avea o viață satisfăcătoare și productivă.
14

15.

1. Charles H. Christiansen, Julie Bass, Carolyn M. Baum, Occupational
Therapy: Performance, Participation, and Well-Being 4th Edition
2. Dan Mirela, Introducere în terapia ocupaţională, Editura Universităţii, Oradea,
2005
3. Popescu Al. Alexandru, Terapia ocupaţionala şi ergoterapia, Editura
Cerma,Bucureşti, 1994
4. Popovici Doru – Vlad, Terapie ocupaţională pentru persoanele cu deficienţe,
Editura Muntenia, Constanţa, 2005
5. Sbenghe Tudor, KINETOLOGIE profilactică, terapeutică şi de recuperare,
Editura Medicală, Bucureşti, 1987
15