Similar presentations:
Puterea politică. Lecția 3
1.
Lecția 3.PUTEREA POLITICĂ
2. PLANUL
Noțiunea, structura șicaracteristicile puterii
politice.
Legitimitatea puterii politice.
3. COMPONENTELE PUTERII
Implicarea minimum 2 subiecti (persoane,grupuri sociale, clase)
Subiecții intra în anumită relație socială cu
privire la problema discutată;
Inegalitatea subiectilor;
Ordinul, însoțit de amenințare;
Pedeapsa sau amenințarea cu pedeapsa;
Sancțiunea socială / statală pentru a
ordona si a pedepsi (prin legi, tradiții, etc.).
4.
Puterea este un mecanismde reglare a relaţiilor
sociale, capacitatea
diriguitorilor de a-şi impune
voinţa în organizarea şi
conducerea societăţii.
5. Autoritatea si puterea
Distincţia dintre autoritate şi putere constăîn atributele acestora:
dacă puterea presupune atât relaţii de
„conducere-supunere”, cât şi „dominaresubordonare”,
autoritatea se rezumă doar la prezenţa
relaţiilor „conducere-supunere”.
6. Specificul puterii
Existenţa unui singur actor, fie şi purtător alputerii politice, nu implică realizarea actului
de conducere (exemplul cu Robinson
Crusoe, care a devenit purtător al puterii din
momentul apariţiei lui Vineri).
Puterea politică nu se reduce la relaţia dintre
puterile statului.
Existenţa (R.Dahl) a mai multor centre de
putere în societate (poliarhiile) este o dovadă
a uni societăţi veritabil democratice,
poliarhiile sunt un model al democraţiei
optime.
7.
Puterea politică nu se reduce la relaţiadintre puterile statului.
Existenţa (R.Dahl) a mai multor centre de
putere în societate (poliarhiile) este o
dovadă a unei societăţi veritabil
democratice, poliarhiile sunt un model al
democraţiei optime.
8.
asimetria puterii politice sau „inegalitatearolurilor” participanţilor la exerciţiul puterii.
La baza caracterului asimetric a relaţiei de
putere se situiează diferenţa de potenţial
între purtătorul puterii şi partea ce suferă
exerciţiul puterii: comportamentul uneia
modelează poziţia şi comportamentul
alteia.
9. PLANUL
Noțiunea, structura și caracteristicileputerii poloitice.
Legitimitatea puterii
politice.
10.
O condiţie importantă pentru funcţionareaşi eficienţa puterii politice este autoritatea
ei în faţa cetăţenilor (= legitimitatea).
Termenul „legitimitate” (din franceză „legitimite ” = legalitate. Termenii de
„legitimitate” şi „legalitate” sînt noţiuni
asemănătoare, dar deloc identice.
Legitimitatea e o explicaţie sociologică (nu
juridică).
11.
Legitimitatea puterii politice este unfenomen social-psihologic, care
există în conştiinţa cetăţenilor sub
forma unor reprezentări pozitive
privitor la instituţiile politice ale puterii
existente. Adică, legitimitatea puterii
politice presupune imanenţa autorităţii
şi susţinerii din partea majorităţii
cetăţenilor societăţii.
12.
Legitimitatea puterii reprezintă grad deîncredere, din partea societăţii, exprimată
iniţial prin vot, iar ulterior prin menţinerea
unei opinii publice favorabile.
Legitimitatea nu trebuie confundată cu
legalitatea (= conformitatea cu legea).
Caracterul fragil al legitimităţii, care nu a fost
niciodată acordată o dată pentru totdeauna.
Ce mai mare bogație a politicianul –
timpul cind el deține increderea poporului
13. Legitimitatea tradiţională
este condiţionată de persistenţa unortradiţii, moravuri şi obiceiuri ce determină
un anumit comportament şi se bazează nu
doar pe credinţa în legalitatea, dar şi în
sfinţenia orînduirii şi puterii existente.
Normele ghidate de obiceiurile existente
sînt cele care servesc ca temei pentru
dominare şi supunere. Ele sînt insolvabile,
iar nerespectarea lor atrage sancţiuni
general acceptate de societate.
14.
Legitimitatea charismatică ( din greacă „har dumnezeiesc”). Charisma - o calitateşi capacitate extraordinară a individului, un
har cu care a fost înzestrat şi nu dobîndit.
Legitimitatea charismatică apare de cele
mai multe ori în condiţiile unei crize socialpolitice. Starea de criză stimulează apariţia
unor lideri. Esenţial - nu doar posedarea
charismei de către liderul politic, dar
recunoaşterea acestui fapt de către mase.
15.
Legitimitatea legal-raţională (raţionalbirocratică) - acceptarea benevolă a normelorjuridice care au ca scop reglementarea relaţiilor
de guvernare şi subordonare. Dacă în cazul
legitimității tradiţionale şi charismatice formula
de realizare puterii este dominare-supunere,
atunci legitimitatea legal-raţională se
caracterizează prin guvernare-subordonare. În
cazul acesta are loc supunerea faţă de legile
existente (nu de o persoană). Subordonarea
normei juridice are loc nu numai în cazul celor
conduşi, dar şi a celor care exercită puterea.