Genul Streptococcus

1. GENUL STREPTOCOCCUS

2. Streptococcus pyogenes

3. Streptococcus pyogenes

4. Morfologie

coci sferici Gram-pozitivi
formează perechi sau lanţuri în cursul
diviziunii celulare
pretenţiosi nutritiv
imobili si nesporulaţi
unele specii au capsulă

5. Caractere de cultură

aerobi, facultativ anaerobi
germeni pretenţiosi faţă de mediile de cultură
Cresc pe geloză-sânge, sânge de berbec,
sânge de cal
Temperatura optimală 37◦C
pH 7,6 – 7,8

6. Pe medii lichide streptococii patogeni: tulpinile capsulate determina o turbiditate omogena a mediului, în general apar grunji

7. Caractere de cultura

Pe medii solide dezvolta colonii foarte mici
(mai mici de 1 mm) circulare, bombate,
translucide (vizibile cu lupa)
pe mediile cu sange, majoritatea streptococilor
dezvolta hemoliza in jurul coloniei;
În functie de tipul hemolizei, streptococii se
clasifica in:
● α hemolitici
● β hemolitici
● α’ hemolitici
● γ hemolitici

8. α hemolitici care produc o hemoliza incompleta (degradarea hemoglobinei se face pana la stadiul de biliverdina) vizibila de un

9. α’ hemolitici cand hemoliza este cu margini neclare; hemoglobina este degradata complet, dar apar zone in care nu toate

10.

◦ β hemolitici care produc hemoliza completa, ca o
zona intinsa, clara, perfect transparenta in jurul
coloniei; acest tip de hemoliza este determinat de
Streptococii piogeni (de grup A, B, C si G) care
elaboreaza toxina SLS (streptolizina oxigen stabila),
◦ γ hemolitici cand hemoliza este absenta (grupul
serologic D/ enterococii).

11. Criteriu filogenetic de clasificare

Realizat pe baza analizelor efectuate prin
metode ale biologiei moleculare
6 grupări de specii în cadrul genului
I. Grupul piogenic
II. Grupul anginosus
III. Grupul mitis
IV. Grupul salivarius
V. Grupul bovis
VI. Grupul mutans
Eruptia din
scarlatina

12. Grupul salivarius

Cuprinde:
Streptococcus salivarius
Streptococcus vestibularis
specii rezidente ale cavităţii bucale si
orofaringelui
accidental patogene
Erizipel

13. PATOGENIE. BOALA LA OM Streptococcus pyogenes

Reumatismul articular acut (febra
reumatismală)
Infec ţiile nou-născutului
glomerulonefrita acută poststreptococică
(GNA)
Faringita streptococică
Scarlatina
Impetigo streptococic

14. Scarlatina group A streptococcus

15. PNEUMOCOCUL STREPTOCOCCUS PNEUMONiAE

16. Streptococcus pneumoneae

17.

18. Morfologie

este un comensal al cailor respiratorii
superioare;
usor alungiti, lanceolati (forma de “varf de
lance” sau “flacara de lumanare”), cu dispozitie
in diplo (doi cate doi),
Gram pozitivi
capsulate (capsula reprezinta un factor
important de patogenitate);
imobile si nesporulate;

19. Capsula apare ca un halou luminos in jurul cocilor “in diplo“

20. Caractere de cultura

In vivo elibereaza o enzima
responsabila de caracterul de
invazivitate al tulpinii
(hialuronidaza).
Pneumococul prezinta
sensibilitate la optochin
(diametrul zonei de inhibitie din
jurul coloniei este > 20 mm) ceea
ce reprezinta un alt caracter de
diferentiere de alti streptococi α
hemolitici.
Pneumococii tulbura uniform
mediul lichid. Pe medii solide
dezvolta colonii rotunde, cu
contur regulat, turtite,
transparente, cu aspect mucoid
(datorita prezentei capsulei); pe
mediile cu sange (geloza sange si
geloza sange-chocolat) dezvolta
α hemoliza, datorita eliberarii
unei hemolizine.

21. Proprietati metabolice

Sunt germeni aerob-anaerobi facultativi,
microaerofili (se dezvolta mai bine in
prezenta unei cantitati minime de CO2 5%),
Germenii sunt pretentiosi, avand necesar
metabolic crescut (medii cu adaos de sange,
ser, lichid de ascita); in culturile mai vechi
apare fenomenul de autoliza (datorita
eliberarii unor enzime lipolitice si
proteolitice);

22. Pe mediile cu bila (sau saruri biliare) dezvolta fenomenul de bilioliza (autoliza favorizata de prezenta compusilor biliari).

23. Test rapid de detectare a Streptococcus pyogenes β hemolitic

Se recoltează secreția
faringiană matinală;
Avantajul metodei:
instituirea precoce a
antibiotico terapeiei.
Rezultat rapid 10 – 15
minute.
Se solicită în continuitate
examen bacteriologic.

24. Сăile de transmitere

25.

26. Patogenie

5-10 % din populatia sanatoasa este
purtatoare de pneumococ (fiind conditionat
patogen) la nivelul rinofaringelui;
Principalele
infectii in care este implicat
pneumococul sunt la nivelul arborelui respirator
superior (pneumonia franca lobara,
bronhopneumonii, pleurite) dar si meningeale,
ORL (sinusite, otite) articulare, tegumentare s.a.
Dupa
vindecare, e posibil ca in rinofaringe sa
ramana pnemococii cantonati si persoana
respectiva sa ramana la stadiul de purtator
sanatos; e posibila o noua infectie cu aceeasi
tulpina, numai daca infectia se permanentizeaza
la nivelul unui focar inchis (sinusita,
bronsiectazie)

27. Profilaxie

Profilaxia se face prin vaccinare cu un
amestec de 23 de tipuri de Ag K
(Pneumovax).