met de EDT

1.

2. PLANUL LECŢIEI

• Metodele de examinare a bolnavului cu
maladii cutanate și venerice
• Metodele de diagnostic utilizate în
dermatovenerologie
• Principiile generale de tratament a bolilor
cutanate

3.

Comentați în 1-2 propoziții citatul
,,Vorba dulce
mult aduce.”

4.

Reamintițivă- schema
examinării bolnavului cu
maladii somatice.

5. Schema de examenare a pacientului

I. DATELE DE PAŞAPORT
Numele de familie, prenumele
______
Vârsta
_________ sexul
Profesiunea şi specialitatea _________
____________
Domiciliul
___________________________

6. Acuzele bolnavului Reflectarea plângerilor bolnavului în ziua de examinare

Se descrie:
simptomele majore(caracterizarea amănunţită a fiecărui simptom):
timpul şi condiţiile apariţiei,
caracterul,
localizarea simptomului (durerea, prurit)
iradierea durerilor, intensitatea, durata, a indica ce duce la
diminuarea sau dispariţia lor.

7. III. Istoricul actualei boli

Se descrie debutul bolii şi dinamica ei la examinare.
Debutul acut sau treptat (insidos). Cu ce simptome a început
boala şi consecutivitatea manifestării lor, rezultatele de
laborator şi instrumentale, unde şi cu ce s-a tratat bolnavul până
în prezent, şi eficacitatea tratamentului.
perioadele de acutizare şi starea bolnavului în perioada de
remisiune.
Starea bolnavului în timpul ultimei adresări la medic, motivele
adresarii. Cauzele internării la spital. Măsurile de tratare
efectuate la spital şi eficacitatea lor, dinamica simptomelor pe
parcursul tratamentului.
Descrierea prescurtată a istoricului bolii asociate.

8.   IV. Anamneza (istoricul) vieţii

IV. Anamneza (istoricul) vieţii
Date succinte biografice- unde s-a născut bolnavul, al cîtelea copil a fost
înfamilie, cum a crescut şi s-a dezvoltat. Unde şi cum a învăţat. Condiţiile de trai
până în prezent. Alimentarea (caracterizarea calitativă şi cantitativă, regularitatea,
întrebuinţarea hrănii reci (uscate), în grabă).
Activitatea de muncă. Vârsta, condiţiile încadrării în câmpul muncii, condiţiile
de muncă (durata, nocivităţile profesionale etc, condiţiile habituale). Gradul
efortului fizic, însemnătatea muncii intelectuale. Respectarea regimului de muncă
şi odihnă.
Antecedentele personale fiziologice - perioada de începere a maturizării sexuale.
La femei: când a început prima menstruaţie, când s-au stabilit, la cîte zile se
repetă, durata cantitatea eliminărilor menstruale (abundente, insuficiente). Când
s-a căsătorit. Numărul sarcinilor, a naşterilor, a avorturilor (indicaţiile avortului),
cum au decurs naşterile (la bolnavă sau la soţia bolnavului). Când a apărut
perioada de menopauză (la femei).
Deprinderile nocive - cît şi de cînd fumează. Abuzul de băuturi spirtoase (de care
în ce cantitate, cît de des) şi folosirea substanţelor narcotice. Folosirea abundentă
a lichidelor. Alte deprinderi dăunătoare.

9.   IV. Anamneza (istoricul) vieţii

IV. Anamneza (istoricul) vieţii
Antecendentele personale – afecţiunile şi traumele din trecut (din copilărie până în prezent).
Gravitatea evoluţiei bolilor din trecut. Evidenţierea în trecut a ulcerilor, erupţiilor, durerilor
nocturne a picioarelor, afoniei pe un timp îndelungat. Contarctul cu bolnavul de tuberculoză şi alte
boli infecţioase, supartarea sifilisului şi hepatitei. Deplasări în localităţile epidemiologic
nefavorabile.
Anamneza alergologică – nesuportarea unor medicamente, vaccine, seruri, a unor produse
alimentare. Manifestarea nesuportărilor: urticaria sau alte apariţii pe piele, prurit cutanat, edeme
localizate sau difuze, acces de astm ş.a..E necesar de a clasifica de asemenea cum suportă bolnavul
contractul cu diferite substanţe chimice, înţepături de insecte. Dacă nu se schimbă starea
bolnavului în perioada de înflorire a anumitor tipuri de plante.
Anamneza de asigurare socială – continuitatea în muncă (generală şi fără întreruperi în legătură
cu boala respectivă) – pierderi temporare a capacităţii de muncă, confirmată prin fişa medicală în
ultimile 12 luni. La pierderea stabilă a capacităţii de muncă; cînd este confirmată de expertiza
medicală, ce grad de invaliditate I s-a determinat termenul următor al expertizei medicale. Prezenţa
poliţei de asigurare medicală.
Antecendentele eredo-colaterale – vârsta şi starea sănătăţii (sau cauza morţii) părinţilor, copiilor
bolnavului şi a altor rude apropiate (bunici, fraţi, surori). Relaţiile în famlilie.Dacă nu au suferit
părinţii sau rudele apropiate de boli venerice, psiho-neurologice, alergice,endocrine,boli ale
schimbului de substanţe, alcoolism, neoplasme, boli hemopoetice, deasemenea lezarea acelor
organe şi sisteme, în care au fost depistate dereglări patologice la bolnavul examinat.

10. V. Starea prezentă a bolnavului Inspecţia generală.

Starea generală a bolnavului:
satisfăcătoare, de gravitate medie,
gravă.
Conştiinţa bolnavului: clară,
tulburări de comnştiinţă – stupor,
sopor, comă, delir, halucinaţii.
Poziţia bolnavului: activă, pasivă,
forţată. Dacă poziţia e forţată de
descris amănunţit.
Expresia feţei: obişnuită, tristă,
iritată, trismus, edemaţiată, ”faţa
Hipocratică”, acromegalică, ftizică,
Corvizar, în luna plină, nefrotică,
etc.
Tipul constituţional: normostenic,
astenic, hiperstenic. Conformaţia
corpului: talia, masa corporală
bolnavului.

11. V. Starea prezentă a bolnavului Inspecţia generală.

Ganglioni limfatici: submaxilari,
cervicali, supra-şi subclaviculari,
axilari, cubitali, inghinali. Forma,
dimensiunile, consistenţa,
suprafaţa, mobilitatea, durerea,
starea pielii deasupra ganglionilor.
Capul: forma, dimensiuni
(microcefalee, hidrocefalee),
proporţionalitatea, evidenţierea
punctelor dureroase prin apăsarea
în regiunile
Gîtul: proporţionalitatea, prezenţa
sau lipsa deformaţiilor. Pulsaţia
patologică a arterelor carotide.
Prezenţa glandei tiroide mărite
(guşa), edem local.
Muşchii: gradul de dezvoltare,
tonusul, prezenţa atrofiilor locale,
induraţii, durere în timpul palpării
Edeme:, localizarea şi răspîndirea,
caracteristicile.
Oasele: prezenţa deformaţiilor,
durere la apăsare şi percuţie.
Schimbarea degetelor sub formă de
beţişoare de tobă (degetele
hipocratice).
Articulaţiile: forma, dimensiuni,
schimbarea configuraţiei, edem şi
hiperemia ţesuturilor ambiante,
durere, limitarea mobilităţii,dureri
în momentul palpării.

12. V. Starea prezentă a bolnavului Sistemul respirator

Acuze • secreţiei nazale,dispneia:acces de sufocare tusea, sputa dureri în cutia toracică.
le
Inspec
ţia
Palpa
ţia
• Nasul: respiraţia nasală (liberă, îngreunată), paricipare aripilor nasului în actul de respiraţie,caracterul eliminărilor din nas.
• Vocea: neschimbată, răguşită, afonie.
• Cutia toracică: forma, simetricitatea, retracţii, participare uniformă a ambelor hemitorace în actul de respiraţie
• Tipul respiraţiei (toracic, abdominal, mixt). Ritmul, amplitudinea, şi frecvenţa mişcărilor respiratorii.
• Excursia respiratorie a cutiei toracice: perimetrul ei în timpul inspiraţiei şi expiraţiei maximale.
• Simetria participării în actul de respiraţie ambelor hemitoraci.
• Elasticitatea cutiei toracice.
•Evidenţierea locurilor dureroase.
• Vibraţia vocală pe regiuni simetrice a cutiei toracice
•Percuţia comparativă: caracterul sunetului percutor pe regiuni simertice a cutiei toracice (clar pulmonar, submat, mat, timpanic, sunet
de cutie).
Percu
ţia •Percuţia topografică
Auscu
ltaţia
• Caracterul respiraţiei: murmur vezicular, respiraţia aspră, suflul bronşic, respiraţia bronhoveticulară, suflul amforic,
diminuarea zgomotelor sau lipsa lor.
• Zgomotele respiratorii supraadăugate: raluri (uscate, umede, caracteristica), crepitaţia, frotaţia plenrală, frotaţia plenropericardială.
• Bronhofonia – în regiuni simetrice ale cutiei toracice.

13. Sistemul cardiovasculat

Acuzele
Inspecţia
• Dispnee
• Palpaţii
• Dureri în regiunea
pericordiacă
• Edeme
• Hemoptizie
• Starea vaselor
sangvine ale
gîtului
• Inspecţia regiunii
precordiace
• Pulsaţii în alte
locuri
Palpaţia
• Caracteristica
şocului apexian
• Şocul cardiac

14. Sistemul cardiovasculat

Percuţia
Auscultaţia
• Matitatea absolută (limita
dreaptă, stângă, superioară) a
inimii.
• Lăţimea pediculului vascular în
spaţiul intercostal doi.
• Configuraţia inimii:
• Configuraţia inimii şi a vaselor
mari pe spaţiile intercostale
• Caracteristica zgomotelor
cardiace
• Suflurile: sistolic, diastolic
(protodiastolic, mezodiastolic,
presistolic), tembrul (aspirativ,
aspru, muzical), focarul
auscultaţiei maximale,
propagarea.

15. Sistemul digestiv

Acuzele
•Durere în regiunea
epigastrică şi în alte zone a
abdomenului. Icterul, pruritul
cutanat. Simptomele
dispeptice: setea eructaţie,
greaţa, vomitări. Meteorismul
abdominal.
•Apetitul
Pierderea în greutate (slăbirea
ponderală):
Hemoragia: esofagiană,
gastro-intestinală.
•Scaunul
Inspecţie
• Cavitatea bucală: mirosul,
starea mucoasei (culoarea,
umeditatea, ulceraţii, alte
(pete Filatov)).
• Limba: culoarea, starea
papilelor, umiditatea, fisuri,
ulceraţii, depuneri, saturnism.
Starea gingiilor: paloarea,
hiperemia, saturnism, secreţia
purulentă.
• Dinţii: patologii, proteze.
• Abdomenul: forma şi
volumul în poziţia verticală şi
decubit dorsal, participarea în
actul de respiraţie, prezenţa
colateralelor venoase,
• Circumferinţa abdomenului
(la nivelul ombilicului).
Palpare
• Palpare superficială,
profundă
• Percuţia.
Evidenţierea lichidului
liber în cavitatea
abdominală. Proba de
fluctuaţie
• Auscultaţia
• Peristaltismul
intestinului

16.

• Edeme: faciale, periorbitale.
• Dureri în regiunea lombară, localzarea
precisă, iradierea.
• Dureri în regiunea suprapubiană.
• Micţiunile: frecvenţa, libere sau
îngreunate (jetul urinar îngust, întrerupt),
asociate de dureri, arsuri. Incontinenţa de
urină sau retenţie.
• Urina: cantitatea, culoarea .
• Prezenţa tumefierii, hiperemiei
pielii în regiunea lombară,
bombarea in regiunea
suprapubiană.
• Edeme: localizarea şi
caracteristicile.
Sistemul urinar
• Determinarea manevrei de
tapotament Pasternaţki, bilateral.
• Percuţia vezicii urinare.
Acuzele
Inspecţia
Percuţia
Palpaţia
•Palpaţia bimanuală a rinichilor (în poziţia
verticală şi decubit dorsal). Forma,
dimensiunile, consistenţa, doloritatea,
mobilitatea. Palparea regiunii
suprapubiene şi pe traectul ureterelor.

17. Sistemul hematopoetic

Acuzele
• Slăbiciune,
supraoboseală,
pierderea capacităţii de
muncă, dispnee,
palpitaţii, vertijuri,
lipotimii. Gradul febrei,
caracterul curbei termice,
prurit cutanat.
Taranspiraţii abundente.
Inapatenţa, pierderea în
greutate.
• Hemoragii cutanate
şi pe mucoasele
vizibile, hemoragii
nazale, din gingii,
gastro-intestinale,
pulmonare, renale, din
uter; condiţiile de
apariţie.
Inspecţia
• Starea tegumentelor şi
mucoaselor vizibile
(palide, icter, diateze
hemoragice, caracterul
şi localizarea), a
unghiilor (deformaţia,
haşurate, fragile) şi a
părului (fără luciu,
fragilitatea, căderea).
Starea papilelor limbii,
starea dinţilor.
Prezenţa anginei
necrotice.
Palpaţia
• De indicat forma,
dimensiunile,
consistenţa,
mobilitatea,
sensibilitatea la
palpare a
ganglionilor
limfatici. De descris
caracterul
tegumentelor cutanate
deasupra ganglionilor
modificaţi patologic.
• Palpaţia splinei:
dimensiunile,
doloritatea,
consistenţa, forma,
mobilitatea.

18. Sistemul endocrin

Particularităţile
repartizării ţesutului
adipos subcutanat
(tipul, simetria
(uniform,
neuniform);
exagerat, diminuat).
Retardul fizic.
Ispecţia glandei
tiroide, prezenţa
vergeturilor,
hiperpigmentaţiei,
depigmentaţiei ş.a..
• Carcterul
învelişului pilos
(insuficient,
hipertrihoz,
căderea părului).
Forma şi
dimensiunle
glandei
tiroide,
consistenţa,
caracterul
suprafeţei,
prezenţa
nodulelor,
sensibilitatea
glandei.
Palpaţie
Setea, poliuria,
prurit cutanat,
apetitul
exagerat,
pierdere în
greutate,
alimentaţie
exagerată,
transpiraţii,
tremurături,
miastenie.
Inspecţia
Acuzele
Sistemul endocrin

19.

Starea neuro-psihică şi organele
de sensibilitate
Dispoziţia:
echilibrată, apatia,
Conştiinţa: clară,
iritabilitatea,
obnubilaţie, comă, tendinţa la plîns.
sopor, stupor,
Somnul: cum
delirul, halucinaţii adoarme, somnul
(ce fel).
superficial sau
adînc, cu visuri, se
Comportamentul
scoală odihnit după
social.
somn. Cefalee
Autoaprecierea
stării. Orientarea în (localizarea),
acufene, vertije.
spaţiu şi timp
Comportamentul
social.
Convulsii: convulsii
cronice, tremirături.
Mişcările în membre
Cum suportă
(hiperkineze).
variaţiile
Coordonarea
barometrice.
Slăbirea memoriei, mişcărilor.Parastezei
amnezii. Valuri de , anestezii, senzaţie
de răcire a
căldură (buferi de membrelor.Determin
căldură). Dureri pe area sensibilităţii:
traiectul
tactile, dureroase,
trunchiurilor
senzaţiei
nervoase.
temperaturii. Starea
văzului, auzului,
mirosului. Vorbirea.

20. Statutul dermatologic

PIELEA
• Examinarea
sectoarelor neafectate ale pielii,
mucoaselor şi
anexelor pielii
favorizează
studierea
afecţiunii
cutanate în
cauză.
MUCOASELE
• Se recomandă
examinarea
erupţiilor la
lumina zilei sau
la lumină
electrică
puternică.
ANEXELE
• Se impune determinarea
culorii tegumentelor şi
mucoaselor vizibile,
elasticităţii şi extensivităţii
pielii normale, turgorului
muscular şi al ţesutului
adipos, stării glandelor
sebacee şi sudoripare,
unghiilor, părului,
caracterului pigmentaţiei,
prezenţei cicatricelor,
formaţiunilor de nevuşi .

21. Descrierea leziunilor

Leziunile pielii şi mucoaselor (status localis) se descriu
succesiv, după anumite scheme unificate.
Se recomandă a indica:
Caracteristica erupţiilor (denumirea lor, primare şi
secundare)
Originea lor inflamatorie sau neinflamatorie,
Localizarea erupţiilor cu descrierea lor detaliată, se atrage
atenţia asupra răspîndirii afecţiunii ,care pot fi strict
localizată,diseminantă,generalizată,simetrică şi asimetrică
Descrierea particularităţilor elementelor morfologice
(culoarea, hotarele, forma, configuraţia, suprafaţa,
consistenţa, corelaţia),
Hotarele elementelor morfologice pot fi clare şi
diminuate,strict limitate şi nelimitate

22.

Metode de
diagnostic
în dermatologie și
venerologie

23.

Diagnosticul dermatologic
prevede examenul general al tegumentelor și următoarele metode
Provocarea şi aprecierea dermografismului
Determinarea sensibilităţii cutanate
Testele cutanate
Biopsia cutanată
Vitropresiunea
Raclarea leziunilor
Examenarea cu lampa Wood

24. EXAMENAREA PIELII

DERMATOSCOP

25. Provocarea şi aprecierea dermografismului  

Provocarea şi aprecierea
dermografismului
Dermografismul reprezintă o reacţie a aparatului
neurovascular al pielii, manifestat prin proprietatea
tegumentului de a răspunde la diferiţi excitanţi mecanici.
Se efectuează pe piept, abdomen, spate, cu ajutorul unei
spatule din lemn, ori altui obiect.
Dermografismul normal se caracterizează prin apariţia
unei fâşii roşii sau albe, mai mult ori mai puţin lată,
proieminând de asupra pielii, ce dispare peste 1-3 minute.

26. Varietăţile dermografismului

Dermografism
roşu
• o fâşie lată şi roşie
ce proimenează la
suprafaţa pielii şi se
menţine aproximativ
10-20 min.
(psoriazis, eczema,
urticarie).
Dermografism alb
• fâşia albă apare peste
15-40 secunde de la
excitare şi ne
demonstrează o
agitaţie mărită a
nervilor
vasoconstrictori, ea
dispare peste 5-10
minute
(neurodermită,
prurigo).
Dermografism
mixt
• fâşia roşie ce se
schimbă una în altă,
ori la periferia celei
roşii apare o fâşie
albă.

27. DERMOGRAFIZM

28.

Biopsia cutanată Pentru realizarea biopsiei se
utilizează bisturiul sau foarfecele pentru incizii, urmate
de sutură. Biopsia se execută sub anestezie locală.
Vitropresiunea sau diascopia - aplicarea sub presiune
pe suprafaţa leziunilor a unei lame de sticlă, sau a unei
spatule transparente. Işemierea temporară a zonei
comprimate relevă modificările dermice identificându-se
prezenţa unor noduli inflamatori dermici.
Raclarea leziunilor. Metoda de raclare se foloseşte în
diagnosticul maladiilor cutanate ce se caracterizează
clinic prin descuamare (psoriazisul, parapsoriazisul,
micozele cutanate).În acest caz se foloseşte bisturiul,
lama de sticlă, chiureta dermatologică.Înlăturarea
scuamelor de pe suprafaţa leziunilor ne permite să
constatăm: pe cât de compact sunt fixate; să determinam
gradul de impregnare cu exsudat a epidermului; starea
suprafeţei leziunilor după înlăturarea scuamelor,
fragilitatea mărită a capilarelor stratului papilar al
dermului (hemoragii punctiforme ori difuze)

29.

VITROPRESIUNEA

30. METODE DE EXAMINARE

VGITROPRESIUNEA
RACLAJ

31. EXAMENAREA CU LAMPA WOOD

32. Determinarea sensibilităţii cutanate

Determinarea sensibilităţii de durere
Durerea – algorecepţia - are la bază, în primul
rând, terminaţiile nervoase libere (ele nu sunt
strict specializate), compuse mai ales din fibre
nemielinizate, neînvelite, care se termină în
straturile superficiale ale dermului.
Pentru determinarea senzaţiei de durere se
foloseşte acul obişnuit ori alt obiect ascuţit cu
ajutorul căruia se înţeapă teritoriul pielii
cercetate. Pacientul trebuie să simtă senzaţia
de durere.

33. Determinarea sensibilităţii cutanate .

Determinarea sensibilităţii termice
Senzaţiile termice. Senzaţia de frig este transmisă de
receptorii terminali Krause, situaţi în dermul superficial,
iar pentru căldură – corpusculii Ruffini, situaţi în dermul
profund.
Pentru aprecierea sensibilităţii termice se folosesc de
obicei două eprubete împlute cu apă rece ori
fierbinte. Aceste eprubete se aplică pe rând la suprafaţa
pielii cercetate. Pacientul trebuie să recunoască senzaţia
corespunzătoare.
Testul la frig se efectuează cu ajutorul unor bucăţele de
gheaţă, care se aplică pe fese ori în regiunea femurului.
La oamenii sănătoşi în locul aplicării apare o paliditate,
dar în jur - un eritem ce dispare peste 15-20 min.

34. Determinarea sensibilităţii tactile.

Senzaţia tactilă este produsă printr-o atingere uşoară cu pielea .
Deosebim trei tipuri de receptori:
corpusculii lui Meissner, aşezaţi în vârful papilelor, imediat sub
epiderm,
discurile lui Merckel, alcătuite din terminaţii nervoase libere,
care ajung la celulele Merckel
terminaţiile în formă de coşuleţ de la baza foliculului pilos
Pentru determinarea senzaţiei tactile ne folosim de o pensulă ori o
hârtie plată, vată, cu care se atinge suprafaţa pielii.
Dar pentru determinarea acuităţii tactile se foloseşte compasul lui
Veber (testul compasului), cu ajutorul căruia se măsoară
distanţa minimă între două puncte excitate, la care este posibilă
recunoaşterea a două senzaţii distincte.

35.

Testele cutanate
Testul percutan (cutireacţia) - se foloseşte pentru antigenele mai puţin purificate. Cutireacţia are un
caracter superficial şi constă în aplicarea unei picături de soluţie de alergen pe suprafaţa anterioară a antebraţului
şi practicarea la acest nivel a unei scarificări sau înţepături superficiale prin stratul cornоs. Reacţia apare în 10-30
min, fiind caracterizată, de edem şi eritem uneori însoţită de prurit. Metoda are riscuri minime de a declanşa reacţii
adverse dar răspunsul este greu de apreciat cu exactitate.
Testul intradermic - intradermoreacţia constă în injectarea în dermul superficial a unei cantităţi reduse
(0,02-0,04 ml) de alergen în soluţie sterilă. Aprecierea reacţiei se face după 20 min şi se consideră pozitivă dacă
diametrul papulei este de minim 7 mm, şi dacă aceasta este înconjurată de un halou eritematos.
Testul epicutan - constă în aplicarea pe faţa anterioară a antebraţului sau pe spate a unei cantităţi mici din
substanţa de testat. În cazul când este vorba de un lichid o mică bucăţică de tifon impregnat cu alergen, se acoperă
apoi cu leucoplast, ceia ce asigură contactul cu pielea pentru durata necesară testării, care este de 48 ore, uneori
testarea necesită, o durată mai prelungită – de 96 ore. Reacţia pozitivă, este manifestată prin hiperemia
tegumentului, apariţia de vezicule şi prurit (aminteşte tabloul clinic al unei eczeme de contact).

36. TESTE CUTANATE

37. Investigaţii de laborator

Examenul bacteriologic se efectuează pentru identificarea florei microbiene: frotiuri,
culturi, antibiograme, folosind ca produse patologice cruste, puroi, exudate de pe suprafaţa
leziunilor.
Examenul micologic constă în examinarea directă a scuamelor sau a firelor de păr
afectat sau examinarea culturilor.
Examenul parazitologic cutanat se efectuează pentru identificarea unor acarieni.
Substanţa cercetată se plasează cu ajutorul bisturiului ре о lama de sticlă şi se examinează la
microscop.
Examenul ultramicroscopic se aplică pentru identificarea treponemei pallidum.
Materialul obţinut prin raclarea uşoară a fundului eroziunii sau ulceraţiei se suspendă în ser
fiziologic, se examinează între lama şi lamela la microscopul cu câmp întunecat. Treponemele
apar albe, spiralate şi cu mişcări caracteristice, ceea ce le deosebeşte de alte treponeme
saprofite.
Examenul serologic se utilizează pentru identificarea sifilisului. Prin reacţii de flotare
sau de fixare a complementului, folosind antigene lipoidice netreponemice sau treponemice,
se obţine о confirmare a infectării cu sifilis. Pentru cazurile tratate, depistate tardiv sau cu
false reacţii pozitive, se utilizează teste de imobilizare a treponemelor, testul de
imunofluorescenţă şi testul de hemaglutinare pasivă.
Examenul citomorfologic şi histopatologic. Metoda constă în realizarea unor frotiuri
cu conţinut de pe fundul unor leziuni veziculobuloase sau ulcerative. Citodiagnosticul se
efectuează în cazul dermatozelor buloase, leziunilor veziculoase virale.

38. Metode de tratament în dermatovenerologie

39. Metode de tratament

Tratament
general
Tratament
local
specific
nespecific
(topic)

40. Tratament local (topic)

Topicul este format din două componente:
excipientul (vehicul, bază) substanţe inerte
din punct de vedere terapeutic, care ajută la
formarea masei preparatului respectiv.
principiul activ (substanţa activă)
Substanţa activă se prescrie în concentraţii
mici, fiind înglobată într-un excipient.

41.

Tratamentul topic (local)
substanta activă + excipient

42. Excipienţii (vehicul)

Excipienţi graşi
• grăsimi de origine
animală (lanolina,
ceara de albine, untura
de peşte glicerina)
•- grăsimi de origine
vegetală: uleiul de
măsline, migdale, untul
de cacao,
•- grăsimi de origine
minerală: vaselina,
uleiul de vaselină,
•- grăsimi sintetice:
polietilenglicol.
Excipienţi pulverulenţi
(pudre inerte)
• pudre minerale:
talcul, oxidul de zinc,
carbonatul de
magneziu, carbonatul
de bismut,
• pudre vegetale:
amidonul de grâu,
amidonul de orez.
Excipienţi lichizi
• apa fiartă şi răcită,
apa distilată, alcoolul,
diferite substanţe
antiseptice (borax şi
acid boric de 2-4%).

43. Preparate medicamentoase

Tratament
general
• preparate sedative
(hipnozoterapia,
electrosomnul)
• terapia
hiposensebilizantă
• imunoterapia
Tratament
general și topic
Tratament
topic
•antibioticele
•antimicotice
•virustaticele
•antiinflamatorii
•antihistaminice
• hormonoterapia
•vitaminoterapia
•medicaţia anestezică
• Medicaţia keratolitică
• Medicaţia antiseptică
locală
• Medicaţia
antiparazitară locală
• Medicaţia distructivă
locală
• Medicaţia
fotoprotectorie

44.

Tratamentul general
Terapia sedativă

45.

Hiposensibilizante

46.

Antibioticoterapia

47.

Antihistaminice

48.

Corticosteroizi

49.

Vitaminoterapia

50.

Antifungice

51.

Autohemoterapia

52.

Virostatice

53.

Excipienți

54. Formele farmaceutice dermatologice

Formele farmaceutice dermatologice constituie
modalităţile de administrare topică a majorităţii
substanţelor active folosite în bolile de piele.
A.Unguentele sunt preparate farmaceutice de consistenta
moale, destinate aplicarii pe piele sau mucoase in scop
terapeutic sau de protectie.
• unguente solutii ( pomezi sau unguente propriu-zise) - conţin
baze liposolubile
• unguente emulsii (creme) – conţin apă peste 10%, baze
liposolubile emulsionante sau hidrosolubile care formează
geluri coloidale
• unguente suspensii (paste) – conţin pulberi peste 25%

55.

B.Pudrele medicamentoase (pulberile pentru uz extern)
• efect protector
• uşurează alunecarea si micşorează frecarea (avantaj in
zonele de flexie)
• usucă secreţiile
• acţiune calmantă în procesele inflamatorii fără exsudaţie
C.Loţiunile
• soluţii pentru uz extern ce folosesc la umezirea sau spălarea
pielii
• au efecte calmante, răcoritoare, sicative
• conţin antiseptice, astringente, antipruriginoase,
antiseboreice etc.
Sprayurile • leziuni inflamatorii acute
• ca şi loţiunile se pot aplica si pe zonele păroase

56.

Forme ale medicaţiei externe
Pudrele sunt amestecuri de pulberi care aplicate pe piele au o acţiune calmantă
în procesele inflamatorii fără exsudaţie. Cele mai utilizate pulberi sunt talcul şi
oxidul de zinc.
Unguentele sunt topice formate din excipienţi graşi care favorizează
pătrunderea în profunzime a medicamentului activ. Grăsimile cel mai des utilizate
sunt lanolina şi vaselina.
Emulsiile. Emulsiile pot fi amestecuri de apă în ulei (A/U) având indicaţie ca
şi pomezile, sau amestecuri de ulei în apă (U/A) utilizate în procesele subacute
ale pielii sau în cazul pielii grase.
Cremele sunt amestecuri de grăsimi şi lichide în proporţii variabile. Cremele
acţionează mai superficial şi au un efect calmant şi răcoritor.
Pastele sunt amestecuri de pomezi şi pudre (ex. pasta de zinc). Ele acţionează
superficial, nu se absorb, folosindu-se pentru protejarea pielii faţă de acţiunea
secreţiilor iritante.
Gelurile sunt amestecuri moleculare sau coloidale de apă cu excipienţi
hidrofili.
Mixturile sunt suspensii de pudre şi lichide.
Tincturile sunt loţiuni alcoolice

57.

58. Antisepticele

– trebuie să fie cât mai blânde, puţin agresive fată de piele,
celulele tinere, de reparaţie
– se găsesc sub formă de loţiuni antiseptice si se utilizeaza in
procese infectioase cutanate
◊ Sulfatul de zinc
◊ Hipocloritul de sodiu
◊ Iodul
◊ Cristalvioletul
(violet de gentiana)
Clorhexidina
◊

59.

Fizioterapia