Valorificarea jocului didactic în cadrul activităţilor de cunoaştere a mediului

Valorificarea jocului didactic în cadrul activităţilor de cunoaştere a mediului Cramarciuc Cristina Introducere Piaget consideră că învăţarea este o relaţie între individ şi mediul înconjurător adică o adaptare iar inteligenţa este instrumentul cel mai perfecţionat al adaptării.

Considerînd că dezideratele majore ale învăţămîntului formativ pot fi folosite şi bine realizate prin aportul ce-l aduc activităţile de cunoaşterea mediului înconjurător, prin activitatea de observare practică, de experimentare, de lucrări practice iniţiate în cadrul acestui tip de activităţi cît şi prin activităţi complementare şi extraşcolare m-a preocupat gasirea celor mai elocvente aspecte ale educării preşcolarilor pentru cunoaşterea mediului.

Numai astfel se poate forma o concepţie ştiinţifică despre lume şi viaţă, copilul devenind participant activ la propria sa instruire.

Cunoaşterea mediului înconjurător este o componentă de bază a procesului instructiv - educativ desfăşurat în grădiniţă.

În concordanţă cu obiectivele generale ale învăţămîntului actual "Cunoaşterea mediului înconjurător" în învăţămîntul preşcolar urmăreşte ca obiective generale: - perceperea fenomenelor şi proceselor din realitatea înconjurătoare prin implicarea sistematică a preşcolarilor în acţiuni de cunoaşterea mediului cu lumea vie ( plante, animale, om ) şi lumea nevie ( sol, subsol, relief, ape ) cu fenomene naturale cu realitatea teritorială.

- formarea şi dezvoltarea capacităţii preşcolarilor de a surprinde relaţiile, interrelaţiile şi transformările din natură prin observaţii spontane şi dirijate, de lungă sau de scurtă durată.

- cultivarea unei atitudini active responsabile, de ocrotire a mediului natural sau al celui creat de om, prin identificarea unor factori perturbabili ai mediului biotic şi abiotic şi aplicarea măsurilor de conservare a mediului şi de gestionare a resurselor.

Eşantionul cercetării: Grădiniţa № 119, municipiul Chişinău, grupa mare „Garofiţa”.

Obiectul cercetării: Procesul de valorificare a jocului didactic în cadrul activităţilor de cunoaştere a mediului.

Scopul cercetării: Fundamentarea teoretică şi practico- metodică a procesul de valorificare a jocului didactic în cadrul activităţilor de cunoaştere a mediului.

Structura tezei : Teza este concepută structural din întroducere, trei capitole – două teoretice şi unul practic, concluzie, bibliografie, anexe Obiectivele cercetării: determinarea rolului jocului în familiarizarea preşcolarului cu mediul;

evidenţierea metodologiei de organizare a jocurilor didactice în grădiniţa de copii în scopul cunoaşterii mediului;

determinarea cunoştinţelor iniţiale despre mediul ambiant a copiilor de vârstă 5-6 ani.

elaborarea sugestiilor metodice de valorificare a jocului didactic in cadrul activităţilor de cunoaştere a mediului.

Pentru realizarea scopului propus am folosit următoarele metode de cercetare : 1.

Metoda observaţiei 2.

Experimentul pedagogic de constatare 3.

Testarea 4.

Metoda convorbirii 5.

Metoda analizei produselor activităţii şi a cercetării documentelor Capitolul I.

Repere teoretice ale jocului didactic I.1.

Istoria şi rolul jocului.

Cuvântul "joc", moştenit din latinescul "iocus" ( glumă, şotie, distracţie), e preluat în limba română şi sensul substantivului latin "ludus" care desemna, deja în antichitate, o gamă vastă de manifestări populare, începând cu scenele de amuzament din viaţa cotidiană şi terminând cu manifestări cu caracter sportiv, militar sau religios, ale unui oraş, ţinut sau imperiu.

Jocul reprezintă un ansamblu de acţiuni şi de operaţiuni care urmăresc obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică a corpului.

Elementul de joc imprimă acestuia un caracter mai viu şi mai atrăgător, aduce o varietate şi o stare de bună dispoziţie funcţională, de veselie şi de bucurie, de destindere , ceea ce previne apariţia monotoniei şi a plictiselii, a oboselii.

Copiii de la naştere au tendinţa de a învăţa şi a descoperi, de a şti şi de a cerceta.

În joc există libertatea spiritului care permite copilului să caute şi să descopere noi idei.

Există o tendinţă de implicare personală, de control şi dirijare.

Jocul este un mod natural care determină copilul să lucreze în grup.

Copiii, majoritatea timpului liber şi nu numai, şi-l petrec jucîndu-se.

Jocul reprezintă pentru copii o modalitate de a-şi exprima propriile capacităţi.

Prin joc, copilul capătă informaţii despre lumea în care trăieşte, intră în contact cu oamenii şi cu obiectele din mediul înconjurător şi învaţă să se orienteze în timp şi spaţiu.

Putem spune că jocul este"munca copilului".O perioadă mai lungă de joc pregăteşte copilul pentru intrarea cu succes într-o lume din ce în ce mai complexă de cuvinte şi simboluri.

Ca educatori ai copiilor mici, ar trebui să îmbogăţim cunoştinţele copilului cu materiale pe care el le poate folosi jucîndu-se.

Ar trebui să folosim toate ocaziile pentru a dirija atenţia copilului spre obiectele şi evenimentele naturale petrecute în mediul sau, care pot stimula şi satisface curiozitatea sa, timp în care se dezvoltă încrederea şi entuziasmul.

În copilărie învăţătura este naturală şi spontană.

Copilul învaţă pentru că-i place o activitate de cunoaştere.

Curiozitatea şi gîndirea care-l stimulează în joc sunt parte integrantă din plăcerea sa de a învăţa.

Copilul învaţă prin cunoaşterea lumii proprii.

Prin joc copilul se aventurează în necunoscut.

Încercînd să vadă cât de înalt poate să construiască un turn din cuburi, câte obiecte poate să pună în scară înainte ca aceasta să se dezechilibreze sau ce poate modela din plastilină, el testează şi materialul de joc, dar şi pe sine.

I.2.Clasificarea jocurilor Jocul permite preşcolarului: 1.

Învăţarea şi evidenţierea anumitor proprietăţi ale corpurilor din natură, fenomene, procese naturale;

2.

Compararea, clasificarea, selectarea corpurilor, proceselor, fenomenelor naturale;

3.

Antrenarea judecăţii, capacitatea de a generaliza, de a observa;

4.

Dezvoltarea atenţiei, memoriei;

5.

Îmbogăţirea vocabularului;

6.

Perfecţionarea culturii senzoriale ale copilului;

Există nenumărate forme de joc, însă, specialiştii le grupează în trei categorii: Jocuri de creaţie (care urmăresc dezvoltarea imaginaţiei, creativităţii, simţului estetic, gândirii logice).

De exemplu jocurile de construcţii, desenul, modelajul, bricolajul, jocurile de rol („de-a cumpărătorul şi vânzătorul”, de pildă).

Jocuri de mişcare (care urmăresc dezvoltarea musculaturii şi motricităţii copilului, a echilibrului său, coordonarea mişcărilor, dezvoltarea abilităţilor manuale şi disciplinarea copilului).

Sunt jocuri sportive, cu reguli pe care adultul trebuie să le explice şi să urmărească respectarea lor.

De aici, valoarea pe care aceste jocuri le au in disciplinarea copilului.

Dansul şi cântecele însoţite de mişcări sunt excelente jocuri de mişcare.

Jocuri didactice (care urmăresc dezvoltarea intelectuală a copilului: dezvoltarea vorbirii, a vocabularului, însuşirea noţiunilor de gramatică, matematică, dezvoltarea spiritului de observaţie, cunoaşterea naturii etc).

Un joc didactic are următorea structură: Denumirea jocului Obiectivele Reguli de joc Elemente de joc Materiale Organizarea jocului Desfăşurarea jocului Încheierea jocului Karl Gross vine cu o altă clasificare şi anume : jocuri de experimentare;

jocuri de funcţii generale;

jocuri senzoriale;

jocuri motorii;

jocuri intelectuale;

jocuri afective;

jocuri de voinţă.

Capitolul II.

Cadrul conceptual al familiarizării preşcolarului cu mediul încojurător II.1.

Importanţa familiarizării cu mediul înconjurător asupra personalităţii copilului Mediul înconjurător în care copiii îşi desfăşoară activitatea, prin variatele lui aspecte, constituie un prilej permanent de influenţare asupra personalităţii acestora.

Mai întâi de toate, mediul ambiant ofera copilului posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru el, care îi stîrneşte curiozitatea, dorinţa de a le cunoaşte.

Astfel, din contactul cu obiectele şi jucăriile sale, cu lucrurile personale şi cele ale adulţilor, apar diferite întrebări din care rezultă că preşcolarul se interesează de denumirea, calităţile sau provenienţa lor.

Adulţii în familie, cât şi educatoarele la grădiniţă, trebuie să satisfacă aceste interese.

Prin răspunsul dat se transmit atît cunoştinţele solicitate de copil cât şi cuvintele cu privire la atitudinea pe care trebuie să o aibă copilul faţă de fiecare lucru sau fiinţă.

Cu alte cuvinte, concomitent cu transmiterea de cunoştinţe, copilului, se formează o atitudine corespunzătoare, un anumit mod de comportare.

II.2.Corelarea conţinuturilor şi obiectivelor cunoaşterii mediului la vârsta preşcolară După cum s-a văzut, dezvoltarea copilului pe plan psihic este condiţionată de mai mulţi factori.

Sub influenţa jocului şi a activităţilor programate (observarea fenomenelor din natură şi a realităţilor sociale, construcţii, modelaj, desen.

etc.) precum şi îndrumărilor educatoarei, la copil apar particularităţi psihice noi.

Experienţa lor cognitivă se amplifică, sfera reprezentărilor se extinde, operaţiile gândirii devin mai complexe.

Toate aceste schimbări şi multe altele conferă studiilor preşcolare anumite particularităţi care sunt prezentate schematic în cele ce urmează : Vîrsta preşcolară mică şi mijlicie (3-5 ani)a) Progrese cognitive - percepţia, memoria, imaginaţia, gândirea, limbajul- se desfăşoară în situaţii concrete şi în contextul acţiunilor practice, obiectuale.

Important este că educatoarea să încurajeze căutările spontane ale copilului care cer ca orice adevăr ce trebuie cucerit să fie reinventat sau cel puţin reconstruit şi nu doar transmis.b) Procesele afectiv – motivaţionale - încărcarea impulsiv - explozivă a acestor procese, adesea foarte pronunţată, atestă instabilitatea echilibrului emoţional al copilului, exprimată frecvent prin strigăte, plâns, acte agresive etc.

La preşcolarul de 3-4 ani aceste reacţii sunt încă confuze, nediferenţiate, se polarizează uşor dar aduc după sine un mare consum de energie nervoasăc) Conduita voluntară şi comportamentul socio - moral.

Conduita voluntară urmează suita mişcărilor şi actelor organizate la nivelulul unor acţiuni simple.

Scopul activităţii îl constituie mai ales obiectul perceput nemijlocit, iar motivele ei - interesele senzorio - motrice, procesele afective, interesele ludice.

Activitatea începută adesea îşi pierde cursul, se întrerupe, ramâne nefinalizată, mai ales la preşcolarii mici.

Mişcările şi actele implicate în conduita voluntară ating trepte ascendente de dezvoltare.

Vîrsta preşcolară mare şi preşcolară ( 5 - 6/7 ani )a) Procesele cognitive - percepţia se detaşează de situaţiile concrete, diferenţiate prin intermediul acţiunilor obiectuale.

Rolul lor însă nu trebuie subestimat.

Copilul doreşte să ştie cât mai multe, pune nenumărate întrebări, experimentează, pune mâna pe toate, ridicîndu-se de fiecare dată deasupra lui însăşi.

El învaţă să examineze obiectele operând cu diverse criterii: formă, culoare, marime.b) Procesele afectiv - motivaţionale - viaţa afectivă a copilului atinge nivelul corespunzător pregătirii lui pentru şcoala.

Emoţiile şi sentimentele devin mai bogate în conţinut.

Sentimentele de integrare socială şi de prietenie sunt mai accentuate decât cele de dominare şi de agresivitate.

Relaţiile de ostilitate făţişă cedeaza celor de empatie, competiţie, cooperare şi prietenie.c) Dezvoltarea voinţei şi a conduitei socio - morale.

Evoluţia accesibila vârstei dobândeşte şi conduita voluntară a preşcolarului mare.

Copilul este capabil să renunţe la unele dorinţe imediate şi personale, în favoarea unor scopuri cu o motivaţie socio - morală.

II.3.

Valoarea formativă a jocului didactic în procesul de cunoaştere a mediului Un rol deosebit de important în ultimul timp în grădiniţile de copii a căpătat căutarea de către educători a noi metode, forme şi procedee mai eficace în scopul ridicării nivelului de educaţie şi instruire pe o treaptă calitativ nouă.

Drept una dintre aceste metode poate servi jocul, care are putere imensă în viaţa copilului, dezvoltându-i gândirea, memoria, spiritul de observaţie, activitatea creatoare În procesul familiarizării preşcolarilor cu natura, în cadrul activităţilor, excursiilor, se practică destul de frecvent jocurile didactice, copilul îşi consolidează şi lărgeşti reprezintările privind obiectile şi fenomenile naturii, despre viaţa plantelor şi animalelor, despre munca şi rezultatele obţinute de oameni, despre tainele naturii.

Rezolvând sarcinile jocului didactic la copii se dezvoltă capacitatea de a analiza şi a sintetiza, pricepirea de generaliza, de a clasifica obiectile naturii pe baza trăsăturilor şi a legăturilor esenţiale evidente.

Jocul didactic intensifică activitatea mintală a copiilor, activează procesele psihice, îmbogăţeşte vocabularul copiilor, trezesc un interes viu faţă de procesul de cunoaştere.

El poate contribui la îmbogăţirea bagajului de cultură şi estetic, dezvoltândui creativitatea, însuşirile estetice şi sensibilitatea.

Prin urmare, jocul serveşte atât la formarea, cât şi la dezoltarea personalităţii preşcolarului.

Alături de celelalte metode şi procedee didactice folosite în activitatea de predare-învăţare a cunoştinţelor despre mediu, un loc important îl ocupă jocul didactic care se caracterizează printr-o îmbinare specifică a unei sarcini instructive cu elemente de joc.

Capitolul III.

Experimentul pedagogic III.1.

Experimentul pedagogic de constatare Experimentul pedagogic de constatare a fost organizat în perioada 28 februarie 2013 – 28 aprilie 2013, în grădiniţa № 199 din municipiul Chişinău în grupa medie „Garofiţa”.

Grupa este formată din 25 copii cu vârsta cuprinsă între 5-6 ani.

Obiectivul experimentului de constatare: Determinarea cunoştinţelor despre mediu la copiii de vârsta 5-6 ani.

Etapele experimentului pedagogic de constatare : selectarea grădiniţei pentru experiment;

discutarea cu educatorii a etapelor de realizare a unor activităţi constatative cu copiii;

selectarea unor jocuri didactice, a unor teste pentru preşcolari;

organizarea activităţilor cu preşcolarii;

analiza datelor obţinute cu educatorii;

prelucrarea statistică a datelor.

Pentru a determina cunoştinţele copiilor referitor la mediu am utilizat fişe de lucru (Anexa №2).

Fiecare fişă avea un punctaj determinat.

Fişele au fost repartizate copiilor, câte una timp de 3 luni.

Copiii trebuiau să încercuiască, coloreze, selecteze diferite imagini.

Rezultatele sunt indicate în tabelul constatativ „Tabelul №2 ” Tabel Constatativ Tabelul Nr.

2 Numele prenumele copilului Fisa N1 (6 p) Fisa N2 (4 p) Fisa N3 (6 p) Fisa N4 (4 p) Fisa N5 (6 p) Fisa N6 (4 p) Total (30p) 1Ababii Laura64644428 2Birca Greta64644226 3Bordeian Maxim64344425 4Botnari Georgiana64346427 5Buzovoi Nicanor54046423 6Cibotari Valeria64646430 7Cociug Andreia54642429 8Corcimari Ariana24346423 9Craciun Daria64324423 10Craciun Vlad64646430 11Dogotari Marius64346427 12Dragan Alexandra64646430 13Dragomeretchi Dumitru62346425 14Ermurache Alexandra64346427 15Friptuleac Iulia64646228 16Golub Maxim64346427 17Jechiu Nicoleta52346424 18Lagoda Irina64624426 19Malai Stanislav24646426 20Mihaila Liuba64646230 21Pavlic Artur64346427 22Podaru Maria64346225 23Roman Nicoleta22646424 24Rosca Denis64646430 25Rozmerita Miguel64346225 III.2.

Sugestii metodice de valorificare a jocului didactic în cadrul activităţilor de cunoaştere a mediului Pentru eficacitatea cunoaşterii copiilor cu mediu, vom descrie în continuare jocuri de familiarizare cu mediu: 1.Tema proiectului: Toamnă, bine ai venit! Subiectul activităţii : Coşul cu legume.

Obiective operaţionale:– să enumere legumele cunoscute de ei;– să definească vitaminele enumerând beneficiile lor pentru sănătatea noastră;– să sorteze jetoane cu legume;– să descrie legumele identificate în materialele puse la dispoziţie;– să picteze leguma preferată folosind instrumentele de lucru;– să identifice legumele cu ajutorul ghicitorilor ;– să se exprime corect din punct de vedere gramatical;– să îşi imbogăţească vocabularul cu noi cuvinte;– să taie legumele, cu ajutorul educatoarei, pe care le-au curăţat şi spălat în prealabil;– să se ajute reciproc manifestând spirit colegial La activitate am utilizat jocul “Ghici, ce legumă este?” la etapa de evaluare a activităţii.S arcina didactică: de a descrie leguma şi a o recunoaşte după descriere.

Elemente de joc: Ghicirea şi alcătuirea ghicitorilor.

Reguli de joc: A denumi legumele numai după descrierea lor.

Materiale necesare: Legume de toamnă.

Organizarea activităţii: Aerisirea grupei, pregătirea materialului pentru crearea condiţiilor vaforabile pentru desfăşurarea activităţii.

Desfăşurarea activităţii: Exerciţii pregătitoare: Convorbire cu copiii despre legumele de toamnă;

Anunţarea jocului: „Astăzi vom desfăşura jocul “Ghici, ce legumă este?” Explicarea şi demonstrarea jocului: Legumele sunt aranjate la locul lor.

Educatoarea îi propune unui copil să-şi aleagă o legumă şi să o descrie în aşa mod, ca copiii să o recunoască.

Când copiii ghicesc leguma le propunem să caute în coş leguma ghicită.

Încheierea jocului: Se face analiza jocului, copiii activi sunt menţionaţi.

Concluzii şi recomandări : Jocul este activitatea de bază în preşcolaritate prin joc copilul cunoaşte, recunoaşte, învaţă, numeşte etc.

Rămîne la discreţia educatorilor să diversifice conţinuturilor jocurilor folosite în lucrul cu preşcolarii în dependenţă de obiectivele prestabilite din timp.

Fiecare joc trebuie să fie gîndit, pregătit de educator.

Tot educatorul este persoana care va adapta conţinuturile jocurilor la acele activităţi pe care le realizează cu preşcolarii.

În cadrul experimentului efectuat, am constatat că rezultatele, în majoritate, sunt pozitive.

Punctăm cîteva dintre acestea: utilizarea adecvată a jocurilor didactice de cunoaştere a mediului duce la îmbunătăţirea asimilării cunoştinţelor de către preşcolari, contribuind la ridicarea calităţii învăţămîntului jocurile didactice de cunoaştere a mediului dezvoltă spiritul de iniţiativă, flexibilitatea intelectului, cît şi formarea unor deprinderi practice introducerea unor modalitati practice, interactive de joc fac ca preşcolarul să devină